ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2019

HOTĂRÂRE

21.05.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1122/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2018 pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr. x/2018, contestatoarea A. a formulat contestație la executare, solicitând lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 1836/2016 a Tribunalului Neamț și a deciziei civile nr. 363/2018 a Curții de Apel Bacău.

În fapt, s-a arătat că executorul judecătoresc a calculat greșit dobânda datorată începând cu data de 23 noiembrie 2016 (data pronunțării hotărârii primei instanțe), dobânda trebuind să fie calculată, cu data de 7 iulie 2015 (data formulării cererii de chemare în judecată).

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata B. S.R.L. Timișoara, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara de a soluționa cauza, raportat la dispozițiile art. 713 alin. (3) C. proc. civ.

Răspuns la această excepție, contestatoare a precizat că cererea privește obligarea executorului judecătoresc să calculeze dobânda de la data formulării acțiunii, competentă fiind instanța de la locul de executare (art. 714 alin. (1) C. proc. civ.).

Aceleași precizări le-a făcut contestatoarea și ulterior, la solicitarea instanței.

Prin sentința civilă nr. 14435 din 13 decembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2018 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

În considerentele acestei sentințe, s-a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (3) teza 1 C. proc. civ., conform cărora contestatia privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicarii titlului executoriu se introduce la instanta care a pronuntat hotărarea ce se execută.

Totodată, instanta a reținut că art. 131 C. proc. civ., arată că judecatorul este obligat să verifice și să stabilească dacă instanța este competentă material și teritorial să judece pricina.

În ce priveste excepția invocată, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, în spetă, hotărârea ce se execută fiind sentința civilă nr. 1836 din 23 noiembrie 2016 pronuntată de Tribunalul Neamt și schimbată în parte prin decizia nr. 363 din 04 aprilie 2018, pronunțată în dosar nr. x/2015 de către Curtea de Apel Bacău.

Prin decizia nr. 366/2019 din 17 aprilie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

În motivare, instanța a reținut, față de motivarea în fapt și în drept a cererii și față de precizările exprese ale contestatoarei, că în speță a fost dedusă judecății o contestație la executare vizând actele de executare întocmite de executorul judecătoresc și nu o contestație la titlu.

În consecință, în cauză instanța a apreciat că, potrivit art. 650 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 714 alin. (1) din același cod, Judecătoria Timișoara este instanța de executare în raport de sediul debitorului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Din analiza actelor dosarului rezultă că, în urma cererii creditoarei A. s-a format în anul 2018 dosarul de executare nr. 83/ex/2018 pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1836 din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Tribunalului Neamț, schimbată în parte prin decizia nr. 363 din 04 aprilie 2018, pronunțată în dosar nr. x/2015 de către Curtea de Apel Bacău.

În speță, contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc a calculat greșit dobânda datorată începând cu data de 23 noiembrie 2016 (data pronunțării hotărârii primei instanțe), dobânda trebuind să fie calculată, cu data de 7 iulie 2015 (data formulării cererii de chemare în judecată).

Deși prin acțiune, contestatoarea A. a formulat contestație la executare, solicitând lămurirea cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, din motivarea în fapt și în drept a cererii, precum și din precizările formulate de aceasta, rezultă cu evidență că a înțeles să deducă judecății o contestație la executare, menționând expres faptul că acțiunea este doar o interpretare a actelor de executare făcute de executorul judecătoresc și nu privește o lămurire a întinderii titlului executoriu.

Prin urmare, sub aspectul determinării competenței materiale, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (2) Noul C. proc. civ., raportat la art. 651 Noul C. proc. civ.

Potrivit acestor texte de lege, contestația la executare se introduce la instanța de executare care, în conformitate cu art. 651 alin. (1) Noul C. proc. civ., este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Se constată că art. 714 alin. (1) C. proc. civ. statuează regula potrivit căreia contestația la executare se soluționează de instanța de executare, alin. (2) și (3) ale aceluiași text, reglementând anumite derogări, fie în raport cu forma de executare aleasă de creditor alin. (2), fie în funcție de forma contestației la executare, anume dacă se formulează o contestație la titlu alin. (3).

În cauză, sediul debitoarei S.C. B. S.R.L. se află în municipiul Timișoara și, în raport de dispozițiile legale evocate, competența, ca instanță de executare revine Judecătoriei Timișoara.

Față de considerentele reținute rezultă că Judecătoria Timișoara rămâne competentă să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, motiv pentru care, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.