ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 780/2018

Ședința publică din data de 8 martie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 14 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Societatea A. S.R.L. Brașov a chemat în judecată pârâta Societatea B. S.R.L. Bușteni, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 708.459,96 RON, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii realizate de reclamantă pe bază de contract în favoarea debitoarei, pentru care s-au emis următoarele facturi fiscale: seria x nr. x/1.04.2011, scadentă în data de 1.04.2011, în valoare de 143.626,22 RON, din care s-a achitat parțial suma de 15.550 RON, rămânând un rest de plată de 93.619,55 RON; seria x nr. x/14.12.2012, scadentă la data de 14.12.2012, în valoare de 107.314,58 RON; seria x nr. x/27.12.2012, scadentă la data de 27.12.2012, în valoare de 105.459,92 RON; seria x nr. x/28.12.2012, scadentă la data de 28.12.2012, în valoare de 402.065,93 RON, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 708.459 RON, începând cu data de 27.12.2012 (data scadenței ultimei facturi emise) și până la data plății efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.

La data de 04 aprilie 2016, reclamanta Societatea A. S.R.L. Brașov a depus la dosar precizare de acțiune, prin care a arătat că cuantumul total al datoriei pe care S.C. B. S.R.L. o are față de societatea- reclamantă se ridică la suma de 692.909,33 RON, sumă pe care o solicită prin prezenta acțiune, prin urmare, solicitând să se dispună: obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 692.909,93 RON, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii realizate de reclamantă pe bază de contract în favoarea debitoarei, pentru care s-au emis următoarele facturi fiscale: seria x nr. x/1.04.2011, scadentă în data de 1.04.2011, în valoare de 143.626,22 RON, din care s-a achitat parțial suma de 15.550 RON, rămânând un rest de plată de 93.619,55 RON; seria x nr. x/14.12.2012, scadentă la data de 14.12.2012, în valoare de 107.314,58 RON; seria x nr. x/27.12.2012, scadentă la data de 27.12.2012, în valoare de 105.459,92 RON; seria x nr. x/28.12.2012, scadentă la data de 28.12.2012, în valoare de 402.065,93 RON, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 692.909,93 RON, începând cu data de 27.12.2012 (data scadenței ultimei facturi emise) și până la data plății efective.

Pârâta Societatea B. S.R.L. Bușteni a formulat întâmpinare, la data de 12 mai 2016, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată, cu privire la factura fiscală seria x nr. x/01.04.2011 arătând că aceasta are scadența la data de 01.04.2011, ceea ce înseamnă că la data de 31.03.2014 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 911/C, pronunțată la data de 7 decembrie 2016, în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile în cuantum de 78.069,52 RON aferente facturii seria x nr. x/01.04.2011; a admis cererea formulată și precizată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Brașov, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Bușteni, și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 692.909,93 RON, reprezentând contravaloare prestații, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data scadenței 27.12.2012 și până la data plății efective; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.723 RON reprezentând cheltuieli de judecată și a obligat pârâta să plătească statului suma de 6.579 RON reprezentând reducerea taxei judiciare de timbru de care a beneficiat reclamanta ca urmare a admiterii cererii de acordare a facilității de plată prin încheierea din 06.04.2015.

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin decizia civilă nr. 1257/Ap, pronunțată la data de 06 iulie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins apelul formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 911/C/07.12.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, pe care a păstrat-o; a obligat apelanta S.C. B. S.R.L. la plata către intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, și a respins restul cheltuielilor de judecată solicitate de intimată, ca nedovedite.

Pârâta Societatea "B." S.R.L. Bușteni a uzat în continuare de calea de atac a recursului împotriva acestei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanței de apel, cu obligarea intimatei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Învestită fiind cu judecata recursului declarat în cauză, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a recursului, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) și alin. (2) teza I Noul C. proc. civ., coroborat cu art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, prin raportare la art. 98 alin. (1) Noul C. proc. civ., excepție în privința căreia, fiind luată în examinare cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., reține următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În accepțiunea conferită de legiuitor, potrivit art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar, potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) Noul C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.".

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În cauză, se constată că, obiect al recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care a fost respins apelul formulat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 911/C/07.12.2016 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (în soluționarea cererii reclamantei având ca obiect pretenții- daune contractuale, cerere care a fost întemeiată în drept pe art. 1516, art. 1535 și art. 1719 din Noul C. civ., O.G. nr. 13/2011 și art. 411 alin. (2) Noul C. proc. civ.

Or, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (1) Noul C. proc. civ., "Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere", iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.".

Dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013 prevăd că: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20. VII.2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În condițiile în care caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale vizează atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină (Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995), rezultă că sintagma privitoare la pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv nu se va mai aplica hotărârilor pronunțate în apel ulterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale.

Per a contrario, hotărârilor pronunțate în apel anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale, li se aplică pragul valoric de 1.000.000 RON, reglementat de prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Or, această din urmă ipoteză este aplicabilă în prezenta cauză, în condițiile în care decizia ce face obiectul prezentului recurs a fost pronunțată la 06 iulie 2017, iar decizia nr. 369 din 30 mai 2017, a Curții Constituționale, a fost publicată în Monitorul Oficial la 20 iulie 2017, deci, chiar anterior declarării ca fiind neconstituționale a prevederilor legale sus- arătate.

Totodată, se reține că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. care instituie un prag valoric de 500.000 RON sunt prorogate de la aplicare, astfel cum rezultă din prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 conform cărora, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019".

Prin raportare la aceste considerații, cum, în speță, prin cererea de chemare în judecată formulată, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 692.909,93 RON, și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă acestei sume, valoare care este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În atari condiții, în speță, văzând și prevederile art. 483 alin. (2) teza I Noul C. proc. civ., decizia dată în apel nu întrunește condiția cerută de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., întrucât are caracter definitiv de la pronunțarea sa, situație în care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., și, în această ipoteză, exercitarea căii extraordinare de atac este inadmisibilă.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se reține, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ., republicat, hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noțiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului, și nici recursului".

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Înalta Curte constată că, în cauză, se aplică cu prioritate principiul legalității, conform căruia, regimul căilor de atac (fel, condiții, termen) este reglementat de lege și nu îi este îngăduit niciunui participant al procesului civil să deroge de la acest principiu. Legea este cea care recunoaște condițiile de exercitare a căilor de atac, acestea nu sunt stabilite de judecător, astfel că, mențiunile eronate din dispozitivul unei hotărâri privind regimul căii de atac nu sunt de natură a produce efecte juridice, în condițiile în care sunt contrare legii, astfel că nu deschid părților drepturi pe care legea nu le acordă.

Legalitatea căilor de atac, consacrată de art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit cu care, "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) Noul C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei- pârâte Societatea "B." S.R.L. Bușteni să plătească intimatei- reclamante Societatea "A." S.R.L. Brașov suma de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SOCIETATEA "B." S.R.L. BUȘTENI împotriva deciziei civile nr. 1257/Ap din 06 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2015.

Obligă recurenta- pârâtă Societatea "B." S.R.L. Bușteni să plătească intimatei- reclamante SOCIETATEA "A." S.R.L. BRAȘOV suma de 17.850 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2018.