ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2630/2018

Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis cererea de intervenție formulată de A. și s-a dispus scoaterea din cauză a intimatei-pârâte B., actualmente C., și introducerea în cauză a intimatei A., în calitate de intimată-pârâtă, care este succesoarea în drepturi și obligații a fostei intimate - pârâte; s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de procuratorul D., reținându-se că cererea sa nu întrunește condițiile legale prevăzute de art. 33 și 61 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică un interes legitim în formularea acestei cererii și, mai mult, este formulată pentru a sprijini apărarea unei persoane care nu mai are calitatea de intimată în cauză.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs intervenientul D., care a formulat următoarele susțineri:

Deși i-a fost respinsă cererea de intervenție față de C., care a fost scoasă din cadrul procesual, cererea acesteia rămânând astfel fără obiect, nu s-a ținut cont de faptul că cererea sa de intervenție a fost făcută și în sprijinul doamnei A., care are calitatea de cesionar de drepturi litigioase al apartamentului în litigiu.

Un alt motiv de respingere a cererii de intervenție îl constituie faptul că instanța nu consideră relevantă cererea sa, în condițiile în care a specificat, existând la dosar documente în acest sens, că toate tranzacțiile asupra apartamentului au fost încheiate de intervenient, fiind singurul care cunoaște situația de fapt și poate veni cu documente în sprijinul intereselor doamnei A.

Consideră că a fost încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare prin respingerea cererii sale fără a fi puse în discuție probele solicitate în scris.

Solicită introducerea sa în cauză în favoarea doamnei A., întrucât a fost intermediarul dintre fostul proprietar al apartamentului C. și E., iar documentele și informațiile pe care le deține sunt utile și concludente cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

În cauza dedusă judecății, prin cererea de intervenție cu care a învestit instanța, intervenientul D. a susținut că aceasta este formulată atât în interesul intimatei - pârâte C., cât și a doamnei A., în calitatea acesteia de succesoare în drepturi și obligații a fostei intimate - pârâte.

Față de această susținere, Înalta Curte constată că instanța de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D., apreciind că nu întrunește condițiile legale prevăzute de art. 33 și 61 C. proc. civ., în sensul că nu se justifică un interes legitim în formularea acestei cererii și, mai mult, este formulată pentru a sprijini apărarea unei persoane care nu mai are calitatea de intimată în prezenta cauză.

Prin urmare, dispunând respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de intervenient în favoarea intimatei - pârâte C. și a doamnei A., instanța a respins cererea în integralitatea sa, neputându-se susține ca s-a limitat la analiza acesteia doar față de una dintre părțile în favoarea căreia s-a solicitat intervenția.

Respingerea cererii de intervenție s-a raportat la dispozițiile art. 33 C. proc. civ., care prevăd că "Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara".

În privința interesului legitim se reține că, în cazul intervenției accesorii, interesul intervenientului trebuie raportat la efectele pe care le-ar putea avea asupra drepturilor sale statuarea de către instanță cu privire la polițele cu care a fost învestită. Din acest punct de vedere, interesul intervenientului accesoriu este mai degrabă unul preventiv, prin formularea cererii de intervenție acesta urmărind prevenirea unui prejudiciu pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă parte în favoarea cărei intervine nu ar avea câștig de cauză. De aceea, natura juridică a intervenției accesorii este de apărare.

Totuși, terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia vrea să intervină. El trebuie să justifice un interes propriu în participarea la judecata procesului respectiv, interes care trebuie să fie distinct de cel al părții în favoarea căreia intervine.

Or. recurentul a susținut că a fost împuternicitul părții care a fost scoasă din cauză și că deține documente și informații utile și concludente cauzei, dar nu arată care este interesul său legitim în acest proces, adică care este folosul său practic, material sau moral, urmărit în proces sau prejudiciul pe care l-ar putea suferi, direct sau indirect, dacă pârlea în favoarea cărei intervine nu ar avea câștig de cauză.

În aceste condiții. în mod corect instanța a reținui că cererea intervenientului nu întrunește condițiile legale prevăzute de art. 33 și 61 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că intimata - pârâtă C. a fost scoasă din proces, astfel că, în mod legal, s-a reținut că cererea de intervenție accesorie a rămas fără obiect față de această parte.

Cât privește critica privind încălcarea principiului contradictorialității și cel al dreptului la apărare prin respingerea cererii de intervenție accesorie, fără a fi puse în discuție probele solicitate în scris, Înalta Curte consideră nu poate fi reținut nici acest motiv, întrucât cuvântul pe probe se acordă după cel acordat în susținerea cererii de intervenție, ceea ce a și făcut instanța, iar prin respingerea, ca inadmisibilă, a acesteia, cuvântul pe probe nu se mai impunea.

Pentru toate argumentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D., cu consecința menținerii ca legală a încheierii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenientul D. împotriva încheierii de ședință din 10 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.06.2018.