ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 699/2018

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016,Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 de către Procura Republicii Milano-Italia în baza sentinței penale din data de 19.09.2012 a Curții de Apel cu Juri din Milano, definitivă la data de 3.12.2013, pe numele persoanei solicitate A.

De asemenea, s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile italiene, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la executarea pedepsei de 10 ani închisoare dispusă în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1381 din 07.04.2014 emis de Tribunalul București, secția I penală.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare, ce va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 107 alin. (3) din aceeași lege.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 420 lei a fost avansat din fondul Ministerului Justiției. Sentința este Definitivă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 13 iunie 2016 pe rolul Secției I Penală a Curții de Apel București, sub nr. x/2/2016 s-a înregistrat sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 de autoritățile judiciare italiene față de persoana solicitată A. pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la o organizație criminală și trafic de ființe umane, prev. de art. 416 alin. (1), art. 600 și art. 601 din C. pen. italian, art. 3 nr. 4, 7 și 8 din Legea nr. 75/1958, cu aplic. art. 81 și art. 110 din C. pen. italian.

Din actele dosarului a rezultat că autoritățile judiciare din Republica Italia au solicitat la data de 31.05.2016 punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.02.2016 împotriva cetățeanului român A..

Autoritățile judiciare italiene au precizat că mandatul a fost emis în vederea executării pedepsei de 20 de ani închisoare (din care se va deduce perioada arestului preventiv de la data de 18.06.2010 - 17.06.2011) stabilită prin sentința din data de 19.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel cu Juri din Milano, rămasă definitivă la 03.12.2013, prin care persoana solicitată A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la o organizație criminală și trafic de ființe umane, fapte comise în perioada septembrie 2008 - iunie 2010 în Milano împotriva numitelor B., C., D., E. și alte persoane vătămate.

În urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat că persoana solicitată A. se află încarcerat la Penitenciarul București - Jilava, în executarea pedepsei de 10 ani închisoare dispusă prin sentința penală nr. 762 pronunțată la data de 21.10.2013 de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2012,rămasă definitivă prin decizia penală nr. 434/A din 04.04.2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pentru săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și trafic de minori, prev.de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1381 din 07.04.2014 emis de Tribunalul București, secția I-a penală).

Persoanei solicitate i s-a adus la cunoștință, în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată că autoritățile judiciare italiene au dispus urmărirea sa internațională fiind emis la data de 29.02.2016 un mandat european de arestare în vederea executării restului de 19 ani închisoare din pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la o organizație criminală și trafic de ființe umane, prev.de art. 416 alin. (1), art. 600 și art. 601 din C. pen. italian, art. 3 nr. 4, 7 și 8 din Legea nr. 75/1958, cu aplic. art. 81 și art. 110 din C. pen. italian.

Totodată persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute la 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Cum mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse privative de libertate, persoana solicitată a fost întrebată dacă este de acord să execute pedeapsa în statul membru emitent.

În conformitate cu art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată persoana solicitată a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene.

De asemenea, s-a reținut că față de împrejurarea că persoana solicitată se află în executarea unei pedepse cu închisoarea, în cauză sunt aplicabile disp. art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată potrivit cărora în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Drept pentru care, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost anterior enunțată minuta hotărârii pronunțată în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, persoana solicitată A., prin apărător, a formulat contestația de față solicitând admiterea acesteia, desființarea sentinței și în rejudecare respingerea sesizării formulate de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), 1) În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 110. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

(2) În termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de predare, instanța comunică hotărârea luată autorității judiciare emitente, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

(3) În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Hotărârea prevăzută la art. 107 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Din interpretarea textului de lege mai sus - evocat - rezultă că hotărârea prin care persoana solicitată consimte la predare,este definitivă, nefiind supusă niciunei căi de atac.

Cum din considerentele sentinței contestate, rezultă fără echivoc că persoana solicitată A., în considerarea dispozițiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, consimțământul la predare având caracter irevocabil, hotărârea pronunțată este definitivă.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual-penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, potrivit art. 425<SUP>1</SUP> alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 107 din Legea nr. 302/2004 (republicată), contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 109/F din 13 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 420 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 august 2018.