ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3852/2018

HOTĂRÂRE

07.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3852/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 91/A din 30 mai 2018 a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 117 din 28 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la 14 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 17 septembrie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 7 noiembrie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, pentru soluționarea căii de atac.

Nu s-au depus puncte de vedere la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând, în temeiul art. 539 și următ. C. proc. pen., obligarea pârâtului la achitarea sumei de 50.000 RON reprezentând daune morale și a sumei de 16.500 RON reprezentând daune materiale.

Tribunalul Brăila, secția I civilă, prin Sentința nr. 117 din 28 februarie 2018, a respins, ca nefondată, acțiunea.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 91/A din 30 mai 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Or, litigiul ințiat de reclamant a fost întemeiat pe art. 539 și următ. C. proc. pen., solicitându-se obligarea statului la plata unor sume de bani pentru privarea nelegală de libertate urmare a unor erori judiciare.

Se observă, de asemenea, în raport de prevederile art. 457 alin. (2) C. proc. civ., că mențiunea din decizia atacată privind posibilitatea exercitării recursului nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.

Față de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 91/A din 30 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.