ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.02.2019

ÎCCJ, Decizia nr. 37/2019

HOTĂRÂRE
25.02.2019
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 37/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra recursului de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Deliberând asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate formulată de apelantul intimat inculpat A., Înalta Curte, secția penală a reținut că, acesta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. pen., cu referire la art. 291 din C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) și (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs, aflarea în vigoare a dispoziției legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior acel text de lege.

Cu referire la condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluționarea cauzei s-a constatat că este doar formal îndeplinită, întrucât autorul excepției nu tinde la a supune cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozițiilor legale criticate.

În concret, analizând criticile aduse dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate se invocă așa cum au fost formulate prin excepția invocată, instanța a constatat că inculpatul A. este în realitate nemulțumit, pe de o parte, de acuzația ce îi este adusă ori încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost condamnat în primă instanță (cu referire la "acuzația principală prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu trimitere la art. 175 alin. (2) C. pen. și art. 1 din Statutul polițistului"), iar pe de altă parte, este nemulțumit și contestă modalitatea efectuării urmăririi penale în cauză (cum ar fi procedura de obținere a probei de supraveghere tehnică, etc.).

Astfel, instanța a reținut că apelantul inculpat A. nu a invocat pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a textelor de lege criticate în raport cu conținutul lor propriu-zis, ci, așa cum s-a menționat și prin cererea scrisă, s-a avut în vedere modul de aplicare și de interpretare a acestora în ceea ce îl privește pe inculpat în cauza dedusă judecății, acestea fiind de fapt aspecte ce țin de judecarea pe fond a cauzei și vizează propria interpretare a dispozițiilor legale criticate.

În acest context, în examinarea criticilor de neconstituționalitate formulate, Înalta Curte, secția penală a subliniat că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă s-a apreciat că nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci exclusiv a unei probleme de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate.

Așadar în cauză, față de cele reținute, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu obiectul cauzei pendinte.

Concluzionând, Înalta Curte, secția penală, având în vedere cuprinsul dispozițiilor a căror neconstituționalitate se cere a fi verificată, în raport de cadrul procesual și stadiul concret în care se află cauza, dar și prin raportare la normele constituționale pretins încălcate, menționate de apărătorul inculpatului, a constatat că excepția de neconstituționalitate invocată de către inculpat nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

În ședința publică din data de 25 februarie 2019, recurentul inculpat A. a învederat instanței că înțelege să-și retragă calea de atac exercitată împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) și (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiției în Dosarul nr. x/2017.

Având în vedere manifestarea de voință exprimată de recurentul inculpat A., în sensul că înțelege să-și retragă calea de atac formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, penal 1 - 2019 va lua act de retragerea căii de atac declarate de acesta împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) și (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiției în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 291 C. pen., art. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 138 alin. (3) și (4), art. 139 alin. (4), art. 142 alin. (1) C. proc. pen., din cuprinsul încheierii din 16 noiembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiției în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-09-17
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 179/2019
Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 79/A din 13 martie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, ca in
ÎCCJ 2018-12-17
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 36/2019
Asupra recursurilor de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Prin încheierea din 17 decembrie 2018, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiției în Dosarul nr. x/2008 a fost respinsă, c
ÎCCJ 2019-11-25
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 282/2019
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 14 iunie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a res
ÎCCJ 2019-12-16
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 302/2019
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 16 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a
ÎCCJ 2020-09-07
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 124/2020
Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin Decizia penală nr. 308 din data de 6 iunie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 a fost
Sursă