Pistone împotriva Franței

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 22450/04 prezentată de Marie-Magdalene PISTONE împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 aprilie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Snejana Botoucharova, Jean-Paul Costa, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Claudia Westerdiek; Având în vedere cererea formulată la 16 iunie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d a lua în considerare în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a intenționat să facă acest lucru, face următoarea decizie făcând-o pe reclamantă, Marie-Magdalene Pistone, este o resortisantă franceză, născută în 1943 și rezidentă în Chatenay-Malabry.

Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul B. Canciani, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Printr-o scrisoare din 25 noiembrie 1999, directorul regional pentru probleme de sănătate și sănătate socială, referindu-se la o inspecție efectuată la 29 septembrie 1999 în laboratorul de analize de biologie condus de reclamantă, a depus o plângere împotriva acesteia la consiliul central al Secțiunii G a ordinii naționale a farmaciștilor. Printr-o decizie din 7 decembrie 2000, camera de disciplină a Consiliului Central al Secțiunii G de ordine a farmaciștilor, care a pronunțat împotriva reclamantei o interdicție de a exercita farmacia pe o perioadă de patru luni.

La 19 ianuarie 2001, reclamanta a formulat o acțiune în fața Consiliului național de ordine al farmaciștilor. Printr-o decizie din 16 decembrie 2002, Camera de Disciplină a Consiliului Național al Ordinului a confirmat condamnarea pronunțată. Prin Hotărârea din 30 decembrie 2003, Consiliul de Primă Instanță a declarat recursul recurentei care nu a fost admis la viza din articolul L 822-1 din Codul de Justiție administrativă. Prin decretul din 30 iunie 2004, prefectul Parisului a stabilit la 30 august 2004 data la care a început interdicția de a exercita farmacia. GRIFFS Recurenta a impus art. 6 alin. (1) din Convenție și a ridicat diferite obiecții referitoare la lipsa de imparțialitate a instanței disciplinare, la principiul egalității armelor și la respectarea contradicției și la încălcarea dreptului la apărare.

Aceasta consideră, de asemenea, că a fost privată de o cale de atac împotriva deciziei Consiliului național de ordine a farmaciștilor în fața Consiliului de Stat. ÎN La 29 august 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 31 august 2007, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 12 octombrie 2007. În ianuarie 2008, o scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin care i se solicită să știe dacă intenționează să răspundă la observațiile guvernului și, dacă este cazul, dacă reclamanta dorește să își mențină cererea. Fără un răspuns din partea Consiliului recurentei, grefa Curții a trimis o nouă scrisoare prin care a recomandat, cu confirmare de primire, la 26 februarie 2008, Consiliului recurentei și l-a rugat să îl informeze înainte de 7 martie 2008 în cazul în care recurenta intenționa să își mențină cererea.

Transplantul a precizat că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea concluziona că reclamanta nu mai are nici un interes în menținerea cererii și să decidă să o șteargă din rol. În lumina celor de mai sus și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea concluzionează că reclamanta nu intenționează să își mențină cererea. Pe de altă parte, din dosar nu reiese nici o circumstanță specială privind respectarea drepturilor de la … Convenția consideră că este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 22450/04 présentée par Marie-Magdalene PISTONE contre la France La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 29 avril 2008 en une chambre composée de : Peer Lorenzen, président, Snejana Botoucharova, Jean-Paul Costa, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, juges et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 16 juin 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Marie-Magdalene Pistone, est une ressortissante française, née en 1943 et résidant à Chatenay-Malabry.

Elle est représentée devant la Cour par M e B. Canciani, avocat à Paris. Le gouvernement français (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me E. Belliard, directrice des Affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Par un courrier du 25 novembre 1999, le directeur régional des affaires sanitaires et sociales, se référant à une inspection réalisée le 29 septembre 1999 dans le laboratoire d’analyses de biologie dirigé par la requérante, porta plainte contre celle-ci auprès du conseil central de la section G de l’ordre national des pharmaciens. Par une décision du 7 décembre 2000, la chambre de discipline du conseil central de la section G de l’ordre des pharmaciens prononça à l’encontre de la requérante une interdiction d’exercer la pharmacie pour une durée de quatre mois.

Le 19 janvier 2001, la requérante exerça un recours devant le conseil national de l’ordre des pharmaciens. Par une décision du 16 décembre 2002, la chambre de discipline du conseil national de l’ordre confirma la condamnation prononcée. Par un arrêt du 30 décembre 2003, le Conseil d’Etat déclara le pourvoi de la requérante non admis au visa de l’article L 822-1 du code de justice administrative. Par un arrêté du 30 juin 2004, le préfet de Paris fixa au 30 août 2004 la date de début de l’interdiction d’exercer la pharmacie. GRIEFS La requérante invoque l’article 6 § 1 de la Convention et soulève différents griefs relatifs au manque d’impartialité de la juridiction disciplinaire, au principe d’égalité des armes et au respect du contradictoire et à une violation des droits de la défense.

Elle considère aussi qu’elle a été privée d’une voie de recours contre la décision du conseil national de l’ordre des pharmaciens devant le Conseil d’Etat. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par la requérante pour les motifs suivants. Le 29 août 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 31 août 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 12 octobre 2007. L’avocat de la requérante n’ayant pas répondu, le greffe lui a adressé, le 4 janvier 2008, une lettre recommandée avec accusé de réception l’invitant à lui faire savoir s’il comptait répliquer aux observations du Gouvernement et, le cas échéant, si la partie requérante souhaitait maintenir sa requête.

L’accusé de réception parvint à la Cour le 11 janvier 2008. Sans réponse du conseil de la requérante, le greffe de la Cour adressa un nouveau courrier en recommandé avec accusé de réception le 26 février 2008 au conseil de la requérante et le pria de lui faire savoir avant le 7 mars 2008 si la requérante entendait maintenir sa requête. Le greffe précisa qu’en l’absence de réponse la Cour pourrait conclure que la requérante n’a plus d’intérêt au maintien de la requête et décider de rayer celle-ci du rôle. L’accusé de réception parvint au greffe le 5 mars 2008. Le conseil de la requérante n’adressa aucune réponse au greffe. A la lumière de ce qui précède, et conformément à l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour conclut que la requérante n’entend pas maintenir sa requête.

Par ailleurs, il ne ressort du dossier aucune circonstance particulière touchant au respect des Droits de l’Homme garantis par la Convention et exigeant la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Elle considère qu’il y a lieu de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer la requête du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président