ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 30/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, suspendarea executării deciziei de constatare a revocării de drept a licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot machine seria x emisă în favoarea SC A. SRL din data de 1 martie 2016 și a procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 24 mai 2016 întocmit la Bistrița de inspectori de la Direcția Generală de Supraveghere și Control din cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc până la soluționarea cererii în anularea actualelor administrative indicate.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 226/2016 din 13 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cerere de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în sensul că a fost suspendată executarea deciziei din data de 28 aprilie 2016 emisă de Comitetul de supraveghere din cadrul pârâtului prin care s-a constatat revocarea de drept a licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine seria x emisă în favoarea reclamantei și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din 24 mai 2016 întocmit de inspectorii de la Direcția Generală de Supraveghere și Control din cadrul pârâtului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii emisă de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, fiind indicat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, recurentul apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamantă este inadmisibilă, întrucât actul contestat nu întrunește condițiile necesare calificării ca fiind un act administrativ, ci este o simplă adresă de informare, prin care se indică faptul că în ședința din 28 aprilie 2016 a Comitetului de Supraveghere s-a constatat faptul că începând cu data de 1 martie 2016, licența de organizare și exploatare a jocurilor de noroc emisă în favoarea intimatei-reclamante a fost revocată de drept prin efectul legii.

S-a arătat că revocarea de drept a licenței x s-a produs ca urmare a efectelor normei legale care reglementează domeniul monopol de stat, conform art. 15 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009.

În situația în care se trece peste acest motiv de recurs, recurentul arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru suspendarea actului administrativ.

Cu privire la condiția cazului bine justificat s-a arătat că instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

S-a susținut că revocarea de drept a licenței deținută de reclamantă s-a produs ca urmare a efectelor normei legale, ope legis, nefiind nevoie de întocmirea unui act în acest sens, motiv pentru care Decizia nr. 313 din 26 februarie 2016 a fost emisă în condiții de legalitate.

Cu privire la condiția pagubei iminente, recurentul arată că nu este îndeplinită, întrucât reclamantul și-a asumat crearea unui prejudiciu în momentul în care nu a respectat legea. S-a arătat că piața jocurilor de noroc este o piață restrictivă, dreptul de a organiza jocuri de noroc, precum și condițiile de exploatare a acestora reprezentând monopol de stat.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi apărarea recurentului în sensul că actul atacat nu este un act administrativ, pentru următoarele motive.

Actul atacat îndeplinește cerințele prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât este un act administrativ unilateral cu caracter individual emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care a dus la stingerea unor raporturi juridice.

Adresa de comunicare a măsurii dispusă prin decizia atacată conține însăși măsura dispusă de autoritatea pârâtă, motiv pentru care cererea reclamantei este admisibilă, iar apărarea recurentului pe excepția de inadmisibilitate a cererii nu poate fi primită de instanța de control judiciar.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În cauza dedusă judecății ne aflăm în situația prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține în deplin acord cu instanța de primă jurisdicție că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, întrucât argumentele aduse de reclamantă sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Astfel, reclamanta a susținut în prezentarea cazului bine justificat faptul că prin adresa comunicată de pârât i s-a adus la cunoștință măsura revocării de drept a licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot machine seria x, emisă în favoarea SC A. SRL, din data de 1 martie 2016.

Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că Decizia nr. 313/2016 stabilește ca termen de plată data de 25 martie 2016, iar în ședința Comitetului de supraveghere din 28 aprilie 2016 s-a constatat revocarea de drept începând cu 1 martie 2016, deși obligația de plată nu era în mod evident exigibilă, cu atât mai mult cu cât decizia nr. 313 a fost comunicată în luna mai a aceluiași an (chiar în cuprinsul ei se menționează că își produce efectele de la comunicare).

Înalta Curte reține în aprecierea îndeplinirii condiției cazului bine justificat și faptul că prin Sentința civilă nr. 429/2016 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2016, a fost dispusă anularea deciziei din data de 28 aprilie 2016 cu privire la revocarea licenței/autorizației de exploatare emise în favoarea reclamantei.

De asemenea, este evident că în cauză este îndeplinită și condiția pagubei iminente având în vedere împrejurarea că prin revocarea licenței este blocată activitatea economică a societății, aceasta fiind în imposibilitate de a-și derula activitatea de organizare și exploatare a jocurilor de noroc tip slot-machine, cu consecințe negative asupra capacității executării obligațiilor contractuale asumate.

Văzând soluția dată pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că măsura suspendării dispusă de instanță în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen la data de 14 noiembrie 2019, această prelungire a suspendării având loc chiar dacă reclamanta nu a solicitat suspendarea actului administrativ în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabile pe deplin dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva Sentinței civile nr. 226/2016 din 13 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT