ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2018

HOTĂRÂRE

22.03.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1259/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.02.2018, petentul A., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a arătat că formulează plângere ca parte vătămată, în baza art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A arătat că din data de 31.05.2013 este ținut ca ostatic în pușcăriile românești pentru o faptă de care este învinuit fără probe și pentru care a primit 8,6 ani de detenție.

I s-au mai aplicat, de către direcțiile penitenciarelor Rahova și Jilava, încă 3 pedepse fără fapte penale, de 12 luni, 10 luni și de 6 luni.

Astfel, pentru o așa-zisă faptă penală nedovedită a fost condamnat/pedepsit de 10 ori, constituindu-e parte civilă și solicitând, de la Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Direcția Penitenciarului Jilava și Direcția Penitenciarului Rahova, daune de 20.000.000 euro plus dobândă de 20% din 31.05.2013

Decizia instanței

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu cererea de față, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte constată că petentul reclamă anumite aspecte procedurale în legătură cu anumite fapte penale pentru care a fost condamnat și pentru care este deținut în penitenciar.

Conform dispozițiilor din Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară, republicată și din C. proc. civ., secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție soluționează:

recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

cereri de revizuire în cazurile prevăzute de lege;

contestații în anulare;

cereri de strămutare, pentru motivele prevăzute în C. proc. civ.

conflictele de competență, în cazurile prevăzute de lege;

orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Totodată, conform dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 304 din 2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr. 76 din 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M.Of. nr. 365 din 30.05.2012, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea petentului, neîntemeiată în drept și în fapt, care reclamă nerespectarea normelor de procedură penală, referitoare la condamnarea sa și la starea sa de detenție, nu poate face obiectul analizei acestei instanței.