ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1207/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta S.C.A. S.A Târgoviște, în contradictoriu cu parata Autoritatea de Supraveghere Financiara - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat anularea in totalitate a Deciziei nr. 892/31.07.2014 emisa de Autoritatea de Supraveghere Financiara - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare și suspendarea executării deciziei respective pana la soluționarea fondului.

Prin sentința nr. 658 din 10 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de suspendare a executării actului ca nemotivată și a respins cererea de anulare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. TÂRGOVIȘTE, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea De Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs de reclamanta S.C. A. S.A. TÂRGOVIȘTE, criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Motivele de recurs au fost încadrate de către recurenta-reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanță a motivat insuficient soluția de respingere a acțiunii fără a analiza corect soluțiile pieței RASDAQ atât anterior emiterii Legii nr. 151/2014 cât și ulterior intrării în vigoare respectiv ulterior datei de 28 octombrie 2014. Aceasta deoarece Legea nr. 151/2014 era în vigoare la data pronunțării sentinței recurate 10.03.2015.

Se arată că în sentința atacată nu s-a motivat de ce pieței RASDAQ i s-au aplicat dispozițiile art. 203 și următoarele din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital în condițiile în care ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 865/13.03.2013 a dispus achitarea inculpaților din dosarul având ca situație premisă faptul că piața RASDAQ nu este o piață reglementată deoarece lipsește decizia de autorizare.

Se arată că prima instanță nu a analizat acțiunea și legalitatea actului contestat - decizia de sancționare contravențională și în raport de considerentele deciziei penale nr. 865/13.03.2013.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 202-203 din Legea nr. 297/2004 în aprecierea de către instanța de fond a legalității deciziei de sancționare emisă de intimată.

Se arată că prima instanță prin soluția de respingere a aplicat greșit dispozițiile art. 202 din Legea nr. 297/2002 pieței RASDAQ care în raport de statutul său legal reprezintă o piață nereglementată și în consecință acționarii nu sunt ținuți să îndeplinească obligațiile stabilite și în termenele reglementate de dispozițiile Legii nr. 297/2004.

Se arată că statutul Pieței RASDAQ a făcut obiectul unor dezbateri atât în fața instanțelor din România cât și ale CJUE fiind soluționate diferit de instanțele de contencios administrativ și de instanța penală din cadrul ICCJ.

Recurenta-reclamantă apreciază că atât prin Decizia CJUE C/248/11 din 22.03.2012 cât și ulterior prin decizia penală nr. 865/13.03.2012 instanța europeană și instanța română în cauza în cadrul căreia s-a impus sesizarea CJUE au stabilit că Piața RASDAQ este o piață nereglementată și plecând de la această premisă nu le sunt aplicabile sancțiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

În cadrul motivelor de recurs se invocă faptul că practica secției de contencios administrativ a ICCJ este contrară jurisprudenței CJUE formulându-se solicitare de sesizare a ICCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și sesizarea Colegiului de Conducere al ICCJ pentru declanșarea mecanismului unui recurs în interesul legii.

Motivat prin încheierea din 06.03.2018 ICCJ, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare formulată de către recurenta-reclamantă.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurenta invocă faptul că decizia de sancționare nr. 892/31.07.2014 este netemeinică și că a devenit caducă și imposibil de pus în executare.

Aceasta deoarece este insuficient motivată și neprobată susținerea că societatea reclamantă a acționat concret în legătură cu B. S.A. împreună cu alte societății.

Or, Decizia atacată face trimitere la starea de concertare declarată printr-o decizie anterioară a ASF nr. A283/11.04.2014 în cadrul căreia starea de concertare a A. S.A. este stabilită nu prin raportare la efectuarea de tranzacții cu instrumente financiare emise de către B. S.A. (C.) ci la perfectarea de diferite operațiuni economice între diferite persoane fizice sau juridice, majoritatea fără legătură cu A. S.A., domnul D. nemaifiind acționar la A. S.A. încă din anul 2012.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecând anularea deciziei de sancționare aplicându-se jurisprudența CJUE și aprecierea instanței penale în ceea ce privește problema dedusă judecății respectiv statutul Pieței RASDAQ.

În susținerea recursului se depun acte în dosar recurs.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ. și în subsidiar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 4 octombrie 2017 Curtea a apreciat recursul ca fiind admisibil în raport de dispozițiile art. 493 C. proc. civ. și art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 și nu a reținut excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă.

Prin aceeași încheiere în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. recursul a fost admis în principiu acordându-se termen în ședința publică.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea apreciază pentru următoarele considerente recursul ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză soluția de respingere a acțiunii fiind motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Prima instanță a respins motivat criticilor privind interpretarea dată de CJUE în procedura recursului judiciar apreciind că în realitate Curtea de la Luxemburg s-a limitat să interpreteze prevederile normelor de drept comunitar respectiv art. 4 alin. (1) pct. 14 și art. 47 din Directiva nr. 2004/39/CE evitând să răspundă expres la întrebarea privind clarificarea naturii juridice a pieței RASDAQ - esențială pentru litigiul aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Faptul că prima instanță nu a făcut referire expresă la decizia secției penale a ICCJ și la efectele apariției Legii nr. 151/2014 nu atrage incidența acestui motiv de recurs în condițiile în care interpretarea dată de instanța penală are legătură cu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. iar Legea nr. 151/2014 intrată în vigoare la data de 27 octombrie 2014 este ulterioară emiterii actului individual supus controlului de legalitate.

Prin dispozițiile acestei legi se instituie în sarcina consiliilor de administrație/directoratelor societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața Rasdaq sau pe piața valorilor mobiliare necotate obligația de a convoca și a efectua demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor, cu scopul dezbaterii situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a pieței Rasdaq și în vederea luării unei decizii privind efectuarea demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare pe o piața reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, ori retragerea de pe piață.

Obiectul de reglementare al Legii nr. 151/27.10.2014 vizează clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzactionează pe piața Rasdaq, în vederea punerii de acord cu prevederile Legii nr. 297/2004 și ale directivelor europene incidente referitoare la categoriile de locuri de tranzacționare (piețe reglementate și sisteme alternative de tranzacționare): actul normativ nu se pronunță (retroactiv) cu privire la drepturile și obligațiile incidente societăților tranzacționate pe piața de capital/acționarilor acestora.

De asemenea, actul normativ mai prevede încetarea activității pieței Rasdaq și pieței valorilor mobiliare necotate în termen de 12 luni de data intrării în vigoare a acestor prevederi.

Până la momentul reglementării stabilității pieței RASDAQ acțiunilor tranzacționate pe piața RASDAQ erau regulile stabilite prin actul administrativ cu caracter normativ dispunerea de măsuri nr. 11/21.04.2010 actul administrativ neanulat de către instanța de contencios administrativ.

Legea nr. 151/2014 nu se aplică retroactiv potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (1) și (2) C. civ. neputându-se reține că pot fi anulate toate deciziile de sancționare emise până la intrarea în vigoare a acestei legi.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză sentința recurată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 202 din Legea nr. 297/2004 și a dispozițiilor comunitare și naționale cu privire la dezlegarea dată statului Pieței RASDAQ ca piață nereglementată.

Curtea constată în acord cu practica cvasiunanimă a secției de contencios administrativ și fiscal că premisa primei instanței este corectă în sensul că Piața RASDAQ este o piață nereglementată și în consecință erau aplicabile sancțiunile prevăzute de Legea nr. 297/2004.

Piața RASDAQ a fost înființată prin Decizia CNVM nr. 1092/27.08.1996 ca piață organizată și reglementată de CNVM pentru tranzacții de valori mobiliare și, fiind o piață supravegheată au fost adoptate o serie de regulamente și măsuri prin care s-au prevăzut modalitățile prin care Piața RASDAQ și emitenții de pe această piață urmau să fie integrați în sistemul pieței de capital sub imperiul Legii nr. 297/2004.

Conform Regulamentului CNVM nr. 3/1998, Piața RASDAQ era o piață organizată care funcționează pe baza autorizării CNVM și sub supravegherea CNVM.

Ulterior, acestei piețe i s-au aplicat prevederile Legii nr. 297/2004, astfel că se poate susține că statutul acesteia este acela de piață reglementată.

Referitor la invocarea jurisprudenței CJUE se impun făcute următoarele precizări:

În cauza C-248/11 aceasta a stabilit că:

Într-adevăr, instanța comunitară a stabilit că art. 4 alin. (1) pct. 14 din Directiva 2004/39 CE trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în Titlul III din Directivă nu intră în noțiunea de piață reglementată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei piețe reglementate.

Însă, la pct. 2 al hotărârii s-a arătat că înscrierea unei piețe pe lista celor reglementate prevăzute de art. 47 din Directiva 2007/44 nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive.

În considerentele deciziei s-a precizat că faptul de a nu figura pe lista piețelor reglementate nu este un element constitutiv al calificării unei piețe de instrumente financiare ca piață reglementată în sensul Directivei 2004/39 și că simplul fapt de a nu figura pe această listă nu poate fi suficient pentru a exclude că piața în cauză (RASDAQ) este o piață reglementată (paragraf 54 din hotărâre).

Prin urmare, prin această hotărâre CJUE nu a stabilit că piața RASDAQ ar fi o piață nereglementată și că nu i-ar fi aplicabile prevederile Legii nr. 297/2004.

Această interpretare a fost constantă în jurisprudența instanței supreme. În acest sens, Decizia nr. 2023/30.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, Decizia nr. 4207/7.11.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, Decizia nr. 5331/21.03.2013 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x, decizii pronunțate după hotărârea CJUE în C-248/11. Chiar și într-o speță ce a vizat sancțiunea aplicată S.C. E. S.R.L., prin Decizia nr. 2076/22.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și respinsă acțiunea reclamantei.

În cauză nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind neaplicarea în prezenta cauză a deciziei penale nr. 865/2013 pronunțată de ICCJ în dosarul nr. x Aceasta deoarece această decizie nu infirmă practica majoritară și constantă a secției de contencios administrativ și fiscal a ICCJ, practică prin care au fost menținute deciziile de sancționare sau actele contestate de societăți ale căror acțiuni erau tranzacționate pe piața RASDAQ

Până la reglementarea statutului Pieței RASDAQ, acțiunilor tranzacționate pe această piață le sunt incidente regulile aplicabile pieței RASDAQ la data intrării în vigoare a Dispunerii de măsuri nr. 11/21.04.2010 piata RASDAQ fiind o piață cu reguli similare unei piețe reglementate în special în ceea ce privește protecția participanților în cadrul acestui sistem de supraveghere al acțiunilor.

Invocarea deciziei penale nr. 865/2013 nu este aplicabilă în prezenta cauză de contencios administrativ. Această speță a avut ca obiect infracțiunea de manipulare a pieței de capital, standardele de verificare fiind diferite în penal de cea din prezenta cauză care privește obligațiile de promovare a ofertei publice de preluare în cazul emitenților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ.

Nu poate fi reținută dezlegarea dată de instanța penală, deoarece în opinia instanței de contencios administrativ aceasta nu este aplicabilă și este greșită în sensul că prin Hotărârea CJUE din 22.03.2012 s-ar fi clarificat statutul pieței RASDAQ ca fiind o piață nereglementată.

Piața RASDAQ a funcționat ca o piață cu reguli deoarece autoritatea de supraveghere prin reglementările sale același nivel de protecție al acționarilor minoritari din societățile tranzacționate pe RASDAQ cu cel acordat acționarilor din societățile tranzacționate în cadrul Bursei de Valori București. În consecință, au fost aplicate corect față de recurentă dispozițiile art. 203 și 273 (1) lit. c) din Legea nr. 297/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.A. Târgoviște împotriva sentinței nr. 658 din 10 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2018