ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 noiembrie 2015, pe rolul Judecătoriei Onești, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova, în contradictoriu cu pârâții Biroul Executorului Judecătoresc A., și B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. să lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren cu suprafața de 733 mp, din totalul suprafeței de 1600 mp - aferentă imobilului "Alee Izvoare" din inventarul domeniului public al orașului Slănic Moldova.

Prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 septembrie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului pentru pârâta B. S.A. în temeiul H.G. nr. 1041/25.09.1990.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2127 din 15 noiembrie 2017, Judecătoria Onești a dispus disjungerea capătului de cerere privind soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului și a declinat competența de soluționare a excepției în favoarea Curții de Apel Bacău.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Judecătoria Onești a reținut că, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică centrală, competența de soluționare a excepției de nelegalitate revine curții de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 11 din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012, astfel încât, începând cu data de 15.02.2013, cercetarea legalității unui act administrativ cu caracter individual poate fi făcută oricând în cadrul unui proces, pe cale de execpție, fiind dată în competența de soluționare a instanței investită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate.

Prin urmare, instanța competentă a soluționa excepția de nelegalitate a actului administrativ este Judecătoria Onești, ca instanță de fond.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Onești, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului, a fost invocată în cadrul unei acțiuni în revendicare înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 10 noiembrie 2015.

În raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 24 din C. proc. civ., litigiului de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, având următoarea redactare:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu ori la cererea părții interesate.

(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Din aceste prevederi legale, rezultă că instanța competentă să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate este chiar instanța învestită cu soluționarea fondului pricinii în care a fost invocată excepția, și nu instanța de contencios administrativ determinată potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Astfel cum a sesizat Curtea de Apel Bacău, aceste prevederi sunt aplicabile începând cu data de 15.02.2013, în temeiul modificărilor operate prin dispozițiile art. 54 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fiind în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, 10 noiembrie 2015.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoria Onești a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterioară datei de 15.02.2013, care atribuiau competența de soluționare a excepției de nelegalitate în favoarea instanței de contencios administrativ, la sesizarea instanței învestită cu judecarea fondului litigiului.

Întrucât Judecătoria Onești este învestită cu soluționarea acțiunii în revendicare ce face obiectul dosarului nr. x/2015, tot acestei judecătorii îi revine și competența de soluționare a excepției de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 06.06.1995, emis de Ministerul Turismului, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Î.C.C.J. a admis pronunțarea unei hotărâri prealabile la data de 07/11/2016 prin Decizia nr. 36/2016 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.225/117/2014 (M.Of. partea I nr. 104 din 07/02/2017) ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D E C I D E

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 4.225/117/2014*, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, permit invocarea excepției de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual, direct în recurs.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 noiembrie 2016.