ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 28.03.2017 pe rolul Judecătoriei Arad sub nr. x/2017, petentul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - DGAF-DRA 5 DEVA, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/03.03.2017.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 3040 din data de 13 iunie 2017, Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Arad a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar conf. alin. (2) al aceluiași articol "Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prev. la alin. (1)".

În ceea ce privește locul săvârșirii faptei, instanța a reținut că acesta nu se află în circumscripția Judecătoriei Arad, la depozitul menționat în localitate fiind doar finalizat controlul început la punctul de frontieră Vârșand, și întocmit procesul-verbal de contravenție, în cauză data constatării faptei nefiind aceeași cu data săvârșirii faptei, ilicitul contravențional fiind, prin definiție, consumat la data realizării controlului de către agenți.

Având în vedere că transportul bunurilor achiziționate de petent, la solicitarea și în beneficiul căruia au fost importate, a fost depistat la punctul de frontieră din Vârșand, loc în care agenții au solicitat explicații cu privire la împrejurările concrete ale activității desfășurate, stabilirea ulterioară a caracterului contravențional al activității comerciale desfășurate prin finalizarea controlului la o altă locație nefiind de natură a atrage competența instanței de la acest din urmă loc, atâta vreme cât legea leagă acest aspect de locul săvârșirii faptei și nu de cel al eventualei constatări când se reține existența unei contravenții deja săvârșite la acel moment și se aplică sancțiunile corespunzătoare.

Așadar, în cauză, ținând seama de locul săvârșirii faptei (Vârșand) și de obiectul dosarului (anulare proces-verbal de contravenție), respectiv de caracterul exclusiv al competenței teritoriale a instanțelor în materia plângerilor contravenționale, având în vedere și că soluționarea cauzei de către o instanța necompetentă în măsura invocării în condițiile legii a excepției reprezintă un motiv de nulitate a hotărârii, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Arad, invocată de intimat, și, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a dispus declinarea competenței privind soluționarea plângerii contravenționale formulate de către petentul A. în contradictoriu cu intimatul, în favoarea Judecătoriei CHIȘINEU CRIȘ.

Pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017.

2.1. Prin sentința civilă nr. 380 din data de 5 septembrie 2017, Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Chișineu Criș a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x/03.03.2017, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/21990, reținându-se că la data de 03.03.2017, în urma activității de monitorizării a traficului de mărfuri în punctul de frontieră Vârșand, au fost identificate autovehiculul cu numărul de înmatriculare x și semiremorca cu numărul de înmatriculare x, conduse de B., angajat în calitate de șofer al societății C. S.R.L., transportând la data controlului un număr de 1.140 bucăți anvelope uzate (second hand) dintre care 22 de bucăți cu jante reduse, transport efectuat în beneficiul petentului care nu deținea și exploata o formă juridică de organizare a unei activități de tip comercial, din discuția cu acesta reieșind că anvelopele au fost achiziționate în vederea revânzării.

Instanța a constatat că în sarcina petentul s-a reținut contravenția prev. de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990. rep., care prevede:

"

Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a) efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege".

Nu s-a reținut desfășurarea unei activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite la locul depistării în trafic a camionului, ci desfășurarea, în viitor, a unei astfel de activități de către petentul ce nu deține sau exploatează o formă juridică de organizare a unei activități de tip comercial, stabilindu-se că anvelopele sunt destinate revânzării.

În aceste condiții, având în vedere modul în care a fost reținută fapta contravențională prin procesul-verbal contestat și faptul că petentul are domiciliul în municipiul Iași, față de dispozițiile imperative ale art. 31 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 ce reglementează o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., se apreciază că numai instanța competentă teritorial poate analiza dacă este întemeiată prezumția de comercialitate și dacă sunt îndeplinite condițiile pentru desfășurarea unei activități comerciale de către petent.

Față de contravenția reținută în sarcina petentului și modul concret în care este descrisă fapta, față de considerentele de fapt și de drept expuse, s-a apreciat că revine instanței de la domiciliul petentului competența de a verifica o faptă negativă, respectiv faptul că acesta nu a îndeplinit toate obligațiile legale pentru desfășurarea unei activități de comerț și, în temeiul art. 31 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimata ANAF - DGAF - DRA 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Iași.

Pe rolul Judecătoriei Iași cauza a fost înregistrată la data de 12.07.2017, sub nr. x/2017.

3.1. Prin încheierea nr. 208 din data de 26.01.2018, Judecătoria Iași a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele 3 instanțe de judecată.

Pentru a pronunța această încheiere, Judecătoria Iași a reținut că în raport de prevederile O.G. nr. 2/2001 competența de soluționare a plângerii aparține uneia dintre Judecătoriile Arad sau Chișineu Criș.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x încheiat la data de 03.03.2017 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală petentul A. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/21990, reținându-se că la data de 03.03.2017, în urma activității de monitorizării a traficului de mărfuri în punctul de frontieră Vârșand, au fost identificate autovehiculul cu numărul de înmatriculare x și semiremorca cu numărul de înmatriculare x, conduse de B., angajat în calitate de șofer al societății C. S.R.L. La data controlului s-a constatat transportul unui număr de 1.140 bucăți anvelope uzate (second hand) dintre care 22 de bucăți cu jante reduse, transport efectuat în beneficiul petentului care nu deținea și exploata o formă juridică de organizare a unei activități de tip comercial, iar din discuția cu acesta reieșind faptul că anvelopele au fost achiziționate în vederea revânzării.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: a) "efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege."

Dispozițiile art. 6 alin. (1) din același act normativ menționează că, prevederile prezentei legi se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, ale C. pen. și ale C. proc. pen.

În ceea ce privește temeiul de drept incident cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. stabilesc că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabilește competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, în materia contravențională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică.

Față de aceste aspecte și având în vedere că fapta pentru care a fost sancționat petentul, a fost săvârșită în punctul de frontieră Vârșand, situat în raza teritorială a Judecătoriei Chișineu Criș, Înalta Curte stabilește că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu intimata ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală-Direcția Regională Antifraudă 5 Deva, în favoarea Judecătoriei Chișineu Criș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.