ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 841/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.07.2016, obiect al dosarului nr. x/2014, reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Ploiești solicită anularea notei(avizului) nr. x/10.03.2014 și adresa nr. x/2014 emise de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură, precum și adresele nr. x și nr. x/25.03.2014 emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Ploiești.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.09.2014, obiect al dosarului nr. x/2014, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești anularea Avizului nr. x emis de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Prin încheierea de ședință 21.01.2015 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.

Prin sentința civilă nr. 1864 din 24 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunile conexe formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură și Comisariatul de Regim Silvic și Cinegetic Ploiești și intervenientele Fundația B. și S.C. Sănătate & Natura S.R.L.

A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele Fundația B. și S.C. Sănătate & Natura S.R.L. în interesul pârâtei Inspectoratul de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești.

Împotriva sentinței civile nr. 1864 din 24 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat, în esență, că a fost vătămată într-un drept legitim, respectiv dreptul de gestiune asupra faunei cinegetice, prin executarea actelor administrative contestate, ajungându-se la dispunerea unei măsuri nelegale și anume predarea fondului cinegetic nr. 22 Rucăr, jud. Argeș, deținut legal în baza contractului nr. x/21.11.2011.

Arată recurenta că, deși a fost un gestionar responsabil, litigiul a fost provocat de neîndeplinirea prevederilor contractului de gestiune nr. x/12.11.2011 de către cei trei proprietari ai fondului de vânătoare, persoane fizice, precum și de neglijența ITRSV de a verifica situația creată. În concret, cei trei gestionari nu aveau lămurită situație cotelor deținute din fondul cinegetic în discuție, motiv pentru care nu a fost posibilă efectuarea plății pentru fiecare în parte conform cotei deținute.

Mai mult decât atât, situația creată a fost adusă la cunoștința ITRSV Ploiești, care a fost încunoștințată că plata către proprietari a sumelor datorate va fi efectuată imediat ce aceștia vor îndeplini formalitățile legale.

În plus, pentru perioada de vânătoare 21.11.2011-15.05.2012 recurenta arată că a achitat persoanelor fizice sumele cuvenite, fără a-i fi eliberată dispoziția de plată, aceștia asigurând-o că vor semna în cel mai scurt timp dispoziția de plată.

În motivarea hotărârii atacate, instanța de fond nu face nicio referire la executarea scrisorii de garanție bancară și la consecințele juridice ale acestei executări.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17.05.2017 în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. ,(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2017, completul filtru a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul declarat în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia, în condiții de contradictorialitate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data de 21.11.2011 între intimatul Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Ploiești și recurentă a fost încheiat contractul nr. x de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 22 Rucăr, județul Argeș, pentru o perioadă de 10 ani (21.11.2011-20.11.2021).

Conform dispozițiilor art. 9 din contractul invocat, pentru gestionarea faunei de interes cinegetic, gestionarul avea obligația să plătească anual, un tarif de gestionare, tarif care se cuvenea proprietarilor terenurilor incluse în fondul cinegetic respectiv (81%); bugetului de stat (16%) și Fondului pentru Mediu (3%).

Urmare a sesizării formulate de proprietarii terenurilor incluse în fondul cinegetic, cu privire la faptul că recurenta nu a achitat cota parte din tariful de gestionare aferent suprafeței pe care o deține în proprietate, pentru perioada 16.05.2012-15.11.2013, ITRSV Ploiești a emis notificarea din data de 20.04.2014 pentru neîndeplinirea prevederilor contractului nr. x/24.11.2011.

Întrucât recurenta nu a achitat suma datorată, prin adresa din 10.04.2014 ITRSV a solicitat avizul pentru rezilierea contractului de gestionare.

Prin Nota nr. x/10.03.2014 Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice a avizat rezilierea contractului de gestionare nr. 124/9524/21.11.2011, iar prin Adresa nr. x/2014 Departamentul pentru Ape,Păduri și Piscicultură a dispus să se procedeze la rezilierea contractului de gestionare și la predarea faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 22 Rucăr, în gestiunea temporară a RNP Romsilva prin Direcția Silvică Argeș până la atribuirea acestuia potrivit legii .

Ca urmare, cu adresa nr. x/2014 recurenta a fost notificată asupra rezilierii de drept a contractului ca urmare a neachitării contravalorii tarifului de vânătoare către proprietarii suprafeței de 671,90 ha aflate în raza acestui fond (conform raportului nr. x/5.02.2014), în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) din contract, iar prin adresa nr. x/2014 s-a pus în vedere recurentei să procedeze la predarea gestiunii formei cinegetice .

Împotriva acestor acte administrative reclamanta a formulat prezenta acțiune solicitând anularea acesteia.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că nici până în prezent recurenta-reclamantă nu a achitat sumele datorate conform contractului încheiat, împrejurare recunoscută de către aceasta prin întâmpinare.

Instanța de control judiciar constată că, dezlegarea dată de judecătorul fondului este corectă, criticile recurentei-reclamante fiind nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din contractul nr. x/2011, plata sumei prevăzută la alin. (2) lit. a) se realizează potrivit prevederilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 407/2006, iar conform alin. (4) al aceluiași articol, plata se face de gestionar, în temeiul facturilor emise de persoanele juridice sau pe baza dispoziției de plată către casieria gestionarului în cazul persoanelor fizice care fac dovada proprietății, la solicitarea acestora.

Dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic, dispoziții la care face trimitere contractul părților, reglementează modalitatea de efectuare a plății tarifului de gestionare, anume: a) direct, proprietarilor persoane fizice sau persoane juridice care dețin în proprietate suprafața de teren; b) direct, la bugetul de stat pentru terenurile proprietate publică a statului; c) direct, asociațiilor de proprietari constituite în scopul dobândirii dreptului de gestionare.

Persoanele fizice proprietare au solicitat plata sumelor cuvenite prin mai multe adrese, în care au indicat și conturile bancare pentru fiecare în parte, astfel că apărările recurentei-reclamante în sensul că proprietarii nu și-au lămurit situația cu privire la cotele de proprietate deținute și au indicat un singur cont bancar, cu promisiunea că ulterior primirii banilor vor semna dispozițiile de plată, fapt care nu s-a întâmplat, nu pot fi reținute.

De altfel, recurenta-reclamantă recunoaște că nici până în prezent nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita tariful de gestionare, deși proprietarii persoane fizice au depus actele care atestă cotele de proprietate deținute, iar ulterior primirii notificării, emisă de pârâta ITRSV Ploiești și-a asumat îndeplinirea obligației de plată după îndeplinirea de către proprietari a formalităților legale.

Neîndeplinirea obligației de plată rezultă și din certificatele de grefă eliberate de Tribunalul Prahova, aflate la dosar, din care rezultă că recurenta-reclamantă a fost obligată la plata sumei de 15.324,52 RON reprezentând contravaloarea cotei parte tarife gestionare conform contractului nr. x/21.11.2011, tranșa II 2013, precum și la plata penalităților de întârziere aferente către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Ploiești.

Totodată a fost admisă cererea de înființare a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei A..

În aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) lit. a) din contractul părților, potrivit cărora rezilierea de drept a contractului din inițiativa administratorului se realizează fără sesizarea instanței și fără punerea în întârziere, cu avizul autorității publice centrale de silvicultură atunci când gestionarul nu își îndeplinește obligația de plată a tarifului de gestionare, într-o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului și după împlinirea unui termen de 10 zile lucrătoare de la primirea notificării din partea administratorului.

În ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea executării scrisorii de garanție bancară, instanța constată că aceasta excede obiectului prezentei cauze.

De altfel, executarea scrisorii de garanție bancară a reprezentat o consecință a rezilierii contractului de gestionare.

Recurenta critică, de asemenea, nemotivarea sentinței cu privire la soluția de respingere a cererii de anulare a avizului înregistrat sub nr. x/2014, prin care Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură s-a pronunțat favorabil pentru rezilierea de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Ploiești a contractului de gestionare nr. x/24.11.2011.

Avizul nr. x emis de DAPP a fost emis pentru rezilierea contractului de gestionare a faunei cinegetice, pentru neachitarea tarifului de gestionare către ITRSV Ploiești - tranșa II 2013, scadentă la 15.05.2014, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (1) lit. a).

Față de împrejurarea că până la data pronunțării sentinței atacate, recurenta-reclamantă nu a achitat sumele datorate, nici cele aferente perioadei 15.05.2012-15.11.2013, pentru care a fost emis avizul nr. x, nici cele aferente sezonului de vânătoare 2013/2014, tranșa a II-a 2013, scadentă la data de 15.05.2014, în mod corect instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a avizului nr. x, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1864 din 24 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2018.