ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2018

Asupra acțiunii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 7.12.2017, astfel cum a fost precizată la data 21.12.2017, reclamantul A., aflat în stare de detenție, a formulat, în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Găești, Medicul Șef din cadrul Penitenciarului Găești și Medicul Stomatolog din cadrul Penitenciarului Găești, contestație împotriva încheierii nr. 32 din 15 martie 2017, pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Găești, în Dosarul nr. x/2017. Totodată a solicitat acordarea de despăgubiri în cuantum de 40.000 Euro, reprezentând daune materiale și morale în sume egale.

Pârâții Penitenciarul Găești și B. - medic șef din cadrul Penitenciarului Găești au formulat întâmpinări, prin care au invocat, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei. Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, raportat la dispozițiile procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.

Prin urmare, Înalta Curte, ca regulă, nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile în primă instanță. Analizând demersul judiciar al reclamantului, Înalta Curte constată că acesta urmărește prin intermediul acțiunii în contencios administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004, desființarea unui act de procedură penală, respectiv încheierea nr. 32 din 15 martie 2017, pronunțată de Judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Găești, în Dosarul nr. x/2017 și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri în cuantum de 40.000 de Euro. Pe de altă parte, reclamantul a înțeles să invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidența dispozițiilor speciale în ceea ce privește stabilirea competenței materiale a instanțelor judecătorești în materia contenciosului administrativ.

În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2008, au stabilit că " (…) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel". Dând eficiență principiului disponibilității părții în procesul civil și aplicând, coroborat, dispozițiile procedurale privind competența materială a instanțelor judecătorești, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâtului Penitenciarul Găești de autoritate publică locală, precum și la temeiul juridic principal invocat de reclamant, respectiv dispozițiile Legii contenciosului administrativ, care se completează cu cele ale C. proc.

civ., rezultă cu evidență că instanța supremă nu are competență materială de a soluționa prezenta cauză în primă instanță, instanța competentă fiind Tribunalul Dâmbovița. Tribunalul Dâmbovița este competent și din punct de vedere teritorial potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, pârâții, având sediul, respectiv domiciliul pe raza Județului Dâmbovița. Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va declina cauza la Tribunalul Dâmbovița, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de A. împotriva încheierii nr. 32 din 15 martie 2017, pronunțată Judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Găești, în dosarul nr. x/2017, în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2018.