ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare

în judecată.

Reclamantul A.G. a chemat în judecată pe A.S., primar al

Municipiului Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri

în cuantum de 2,3 milioane lei, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.

A mai solicitat obligarea pârâtului

să transmită, ulterior emiterii hotărârii, către Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, documentele nr. 941 și 7783, emise în anul 2008 de

către Primarul Municipiului Craiova și, de asemenea, să constate că numitele N.M.

și M.R. din cadrul Primăriei Craiova „nu sunt sub incidența acordării de despăgubiri”.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin documentele nr. 941 și 7783 emise în 2008, dosarul notificat nr.

1443/N/2001, soluționat prin dispoziția nr. 2115/2002 a fost blocat, astfel că în

lipsa acestor acte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este

în imposibilitate să finalizeze dosarul de despăgubire.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4057 din 7

iunie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, pentru a fi admisibilă acțiunea în contencios

administrativ trebuie îndreptată împotriva unui act administrativ, fie

împotriva nesoluționării în termenul legal a unei cereri or, în cauză, aceste condiții

nu sunt îndeplinite, astfel că în ce privește capătul doi din cerere, respectiv

capătul principal, acesta va fi respins ca inadmisibil.

Referitor la cererea de plată a despăgubirilor

s-a reținut că are un caracter accesoriu și nu poate fi admisă decât în condițiile

în care există o cerere admisibilă, ceea ce nu este cazul în speță.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul A.G.,

susținând, în esență, următoarele:

- instanța a omis să se pronunțe

asupra cererii de anulare a documentului inutil nr. 7783 din 4 noiembrie 2008

emis de primarul municipiului Craiova;

- nu s-a calificat drept

„infracțiune flagrantă” reținerea dosarului aferent notificării nr. 1443/N/2001

la entitatea notificată;

- nu s-a rezolvat cererea de

despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei, pentru întîrzierea înaintării dosarului

la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

4.Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului.

Examinând sentința atacată prin

prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Din modul confuz de redactare a

acțiunii judiciare, rezultă că A.G. a învestit instanța de contencios administrativ

cu o cerere de anulare a dispozițiilor nr. 941 din 22 ianuarie 2008 și nr. 7783

din 4 noiembrie 2008 emise de Primarul municipiului Craiova, ca fiind „documente

ilegalo-infracționale”, solicitând, totodată, și acordarea de despăgubiri în

cuantum de 2,3 milioane lei de la emitentul lor, primarul A.S.

Prima instanță a reținut corect că acțiunea

este inadmisibilă, neputând fi circumscrisă cadrului creat prin art. 1 din Legea

nr. 554/2004, soluție care va fi menținută pentru argumentele expuse în continuare.

Prin dispoziția nr. 941 din 22

ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a respins cererea de

restituire în natură sau prin echivalent a imobilului notificat sub nr. 1443/N/2001,

cu motivarea că cei doi notificatori A.G. și V.A. nu au calitatea de persoană îndreptățită

în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Contestația formulată de A.G. la

Tribunalul Dolj, secția civilă a fost admisă prin sentința civilă nr. 109 din 25

aprilie 2008, definitivă prin neapelare, anulându-se parțial dispoziția, numai

în privința contestatorului.

Ca urmare, Primarul municipiului

Craiova a emis o nouă dispoziție, nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 prin care a

respins, din nou, notificarea cu o altă motivare.

La fel ca prima dispoziție, și

aceasta este supusă contestării în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

la secția civilă a tribunalului. De altfel, din precizările recurentului

consemnate în practicaua acestei decizii, rezultă că a uzat de calea de atac

pusă la dispoziție de legiuitor.

În contextul enunțat, rezultă că cele

două acte care îl nemulțumesc pe recurent în realitate doar unul, respectiv

ultima dispoziție menționată, pentru că precedenta, în ceea ce îl privește, a

fost desființată sunt calificate de legiuitor ca fiind acte civile, supuse jurisdicției

instanțelor civile și, prin aceasta, excluse de la controlul de legalitate pe

care îl realizează instanțele de contencios administrativ.

Colerativ, cererea de despăgubiri

formulată, urmează aceleași reguli de competență, nefiind incident art. 18 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004.

În fine, cât privește susținerea recurentului

referitoare la caracterul infracțional al demersurilor intimatului, în mod

evident, și aceasta excede competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, văzând că

soluția primei instanțe este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de

față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.G.

împotriva sentinței civile nr. 4057 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2012.