ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2765/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Reclamantul A.G. a chemat în judecată pe A.S., primar al Municipiului Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii. A mai solicitat obligarea pârâtului să transmită, ulterior emiterii hotărârii, către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, documentele nr. 941 și 7783, emise în anul 2008 de către Primarul Municipiului Craiova și, de asemenea, să constate că numitele N.M.

și M.R. din cadrul Primăriei Craiova „nu sunt sub incidența acordării de despăgubiri”. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin documentele nr. 941 și 7783 emise în 2008, dosarul notificat nr. 1443/N/2001, soluționat prin dispoziția nr. 2115/2002 a fost blocat, astfel că în lipsa acestor acte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este în imposibilitate să finalizeze dosarul de despăgubire. 2. Sentința curții de apel. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 4057 din 7 iunie 2011 a respins acțiunea formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, pentru a fi admisibilă acțiunea în contencios administrativ trebuie îndreptată împotriva unui act administrativ, fie împotriva nesoluționării în termenul legal a unei cereri or, în cauză, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel că în ce privește capătul doi din cerere, respectiv capătul principal, acesta va fi respins ca inadmisibil. Referitor la cererea de plată a despăgubirilor s-a reținut că are un caracter accesoriu și nu poate fi admisă decât în condițiile în care există o cerere admisibilă, ceea ce nu este cazul în speță. 3. Recursul declarat de A.G.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul A.G., susținând, în esență, următoarele: - instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de anulare a documentului inutil nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 emis de primarul municipiului Craiova; - nu s-a calificat drept „infracțiune flagrantă” reținerea dosarului aferent notificării nr. 1443/N/2001 la entitatea notificată; - nu s-a rezolvat cererea de despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei, pentru întîrzierea înaintării dosarului la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. 4.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Din modul confuz de redactare a acțiunii judiciare, rezultă că A.G. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a dispozițiilor nr. 941 din 22 ianuarie 2008 și nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 emise de Primarul municipiului Craiova, ca fiind „documente ilegalo-infracționale”, solicitând, totodată, și acordarea de despăgubiri în cuantum de 2,3 milioane lei de la emitentul lor, primarul A.S. Prima instanță a reținut corect că acțiunea este inadmisibilă, neputând fi circumscrisă cadrului creat prin art. 1 din Legea nr. 554/2004, soluție care va fi menținută pentru argumentele expuse în continuare. Prin dispoziția nr. 941 din 22 ianuarie 2008 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a respins cererea de restituire în natură sau prin echivalent a imobilului notificat sub nr. 1443/N/2001, cu motivarea că cei doi notificatori A.G.

și V.A. nu au calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001. Contestația formulată de A.G. la Tribunalul Dolj, secția civilă a fost admisă prin sentința civilă nr. 109 din 25 aprilie 2008, definitivă prin neapelare, anulându-se parțial dispoziția, numai în privința contestatorului. Ca urmare, Primarul municipiului Craiova a emis o nouă dispoziție, nr. 7783 din 4 noiembrie 2008 prin care a respins, din nou, notificarea cu o altă motivare. La fel ca prima dispoziție, și aceasta este supusă contestării în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, la secția civilă a tribunalului. De altfel, din precizările recurentului consemnate în practicaua acestei decizii, rezultă că a uzat de calea de atac pusă la dispoziție de legiuitor.

În contextul enunțat, rezultă că cele două acte care îl nemulțumesc pe recurent în realitate doar unul, respectiv ultima dispoziție menționată, pentru că precedenta, în ceea ce îl privește, a fost desființată sunt calificate de legiuitor ca fiind acte civile, supuse jurisdicției instanțelor civile și, prin aceasta, excluse de la controlul de legalitate pe care îl realizează instanțele de contencios administrativ. Colerativ, cererea de despăgubiri formulată, urmează aceleași reguli de competență, nefiind incident art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. În fine, cât privește susținerea recurentului referitoare la caracterul infracțional al demersurilor intimatului, în mod evident, și aceasta excede competenței instanțelor de contencios administrativ.

Pentru aceste considerente, văzând că soluția primei instanțe este legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinței civile nr. 4057 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.