ÎCCJ, Decizia nr. 62/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 3J din 30 ianuarie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis propunerea formulată de Inspecția Judiciară și, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, a dispus suspendarea din funcție a doamnei A. - judecător în cadrul Curții de Apel București până la soluționarea definitivă a procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. x/IJ/3519/DIJ/2018.

În motivare, s-a arătat că Inspecția Judiciară a efectuat verificări prealabile și a dispus începerea cercetării disciplinare față de doamna judecător A., pentru săvârșirea unor fapte ce s-ar circumscrie elementului material al laturii obiective a abaterilor prevăzute de art. 99 lit. a), c) și m) din Legea nr. 303/2004, doamna judecător A. fiind anterior sancționată pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și (c) din Legea nr. 303/2004.

Standardele profesionale impuse magistraților exprimă capacitatea profesiei de a-și reflecta funcția în valori care împlinesc așteptările publicului, contrabalansând puterile care îi sunt conferite, iar încrederea și respectul publicului în magistrat reprezintă esența democrației contemporane fundamentate în statul de drept.

Prestigiul justiției reprezintă aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar în ansamblul său, aceasta fiind rezultatul aprecierilor publice individuale ale magistraților.

Onoarea profesională implică faptul ca judecătorul să se asigure că, prin practica profesională și prin persoana sa, nu pune în pericol imaginea publică a judecătorilor, a instanței sau a sistemului de justiție; încrederea publică este foarte importantă, întrucât conduce la eficiența magistratului în activitatea profesională.

Față de aceste aspecte, secția a constatat că procedura disciplinară din cauza de față este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, avându-se în vedere raporturile tensionate conturate la nivelul instanței, luarea deja a unor măsuri de natură administrativă de către conducerea instanței pentru remedierea situațiilor conflictuale apărute și consecințele asupra modului de desfășurare a activității în instanță și asupra relațiilor interumane.

Astfel, s-a reținut de către instanța de disciplină că între doamna judecător A. și colegii săi există în permanență tensiuni care s-au amplificat în timp de o așa maniera, încât desfășurarea activității în cadrul instanței poate fi grav afectată prin menținerea în funcție a pârâtei până la soluționarea definitivă a procedurii disciplinare.

În consecință, secția a apreciat că derularea procedurii disciplinare pentru faptele descrise în rezoluția nr. x/IJ/3519/DIJ/2018 întocmită de Inspecția Judiciară este de natură a induce, în mod indirect, ideea unei funcționări anormale și incorecte a sistemului judiciar, cu consecința directă a alterării încrederii opiniei publice în competența, corectitudinea și probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le așteaptă de la magistrații cărora le încredințează apărarea drepturilor sale.

Împotriva hotărârii menționate s-a formulat contestație în temeiul art. 52 alin. (1

1

) din Legea nr. 317/2004, solicitându-se desființarea acesteia, repunerea contestatoarei în situația anterioară, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită pe perioada suspendării și la recunoașterea vechimii în muncă și în magistratură, precum și la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON ca recompensă pentru suferința psihică cauzată prin măsura dispusă și suspendarea executării hotărârii până la soluționarea prezentei contestații în baza art. 52 alin. (1

3

) din Legea nr. 317/2004 completate cu prevederile art. 484 din C. proc. civ.

În susținerea contestației, s-au învederat următoarele:

- măsura este lovită de nulitate având în vedere ca a fost ignorată cererea de amânare a cauzei în vederea respectării garanțiilor procedurale reglementate de art. 159 din C. proc. civ. astfel, deși s-a invocat această nulitate prin cererea trimisă instanței de disciplină la 30 ianuarie 2019, arătând că a fost înștiințată despre termenul de judecată doar cu două zile înainte, respectiv la 28 ianuarie 2019, ignorându-se orice drept de a fi legal citată și a mi se da posibilitatea să se apare;

- procedura desfășurată în fața secției pentru Judecători la 30 ianuarie 2019 este lovită de nulitate, deoarece nu a fost făcută nicio mențiune cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 159 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., intimata având obligația de a cita contestatoarea în orice altă modalitate, în cazul în care constată absența la birou;

- prin încălcarea dreptului la apărare a fost lipsită de posibilitatea de a invoca în fața secției pentru Judecători lipsa de imparțialitate atât a președintei Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere inițierea a peste 20 de sesizări disciplinare, cât și a membrilor secției pentru Judecători, or cazurile de incompatibilitate fiind reglementate de norme imperative, nesocotirea acestora atrage nelegalitatea hotărârii;

- hotărârea este nemotivată, limitându-se la enumerarea împrejurărilor descrise în rezoluția Inspecției Judiciare, în citarea dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și în enumerarea unor judecăți de valoare, or, lipsa motivării atrage nulitatea acesteia în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

- măsura suspendării este nelegală, deoarece a fost luată înaintea exercitării acțiunii disciplinare, în disprețul prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 ce prevăd că măsura suspendării din funcție a magistratului poate fi dispusă "pe durata procedurii disciplinare", deci numai după exercitarea acțiunii disciplinare, soluția fiind logică, având în vedere că o cercetare disciplinară se poate finaliza, conform art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 și cu respingerea sesizării disciplinare;

- s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 317/2004, deoarece în motivarea hotărârii, secția pentru Judecători s-a bazat pe situațiile descrise în rezoluția Inspecției Judiciare, deși nu era învestită cu soluționarea fondului, săvârșind, astfel, un abuz de drept;

- pe capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 20.000 RON, a arătat că această sumă reprezintă contravaloarea suferinței cauzate de această măsură abuzivă, fiind în situația înstrăinării unui apartament pentru a-și asigura o sursă de subzistență, în condițiile în care este unicul membru al familiei ce realizează venituri și are rate lunare în cuantum de 30.000 RON/lunar.

Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, această instituție având rolul de instanță de judecată, titularul acțiunii disciplinare fiind Inspecția Judiciară.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată în raport cu prevederile art. 44 și 45 din Legea nr. 317/2004, ce conferă legitimitate procesuală activă Inspecției Judiciare, în calitate de titular al acțiunii disciplinare, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinind rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare, motiv pentru care va dispune admiterea acesteia.

Analizând criticile formulate de doamna judecător A. prin contestația declarată în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1

1

) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.

Contrar susținerilor contestatoarei referitoare la îndeplinirea procedurii de citare, Înalta Curte observă că, în cauză, au fost efectuate toate demersurile procedurale și instituționale pentru încunoștințarea doamnei judecător A. cu privire la termenul din 30 ianuarie 2019 fixat de secția pentru judecători în vederea soluționării propunerii formulate de Inspecția Judiciară în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Astfel, la 22 ianuarie 2019, secția pentru Judecători a solicitat conducerii Curții de Apel București să dispună înmânarea citației și a înscrisurilor privind propunerea de suspendare din funcție atașate acesteia doamnei judecător A.

Potrivit aspectelor consemnate în Procesul-verbal din 30 ianuarie 2019, doamna grefier-șef a procedat la predarea citației și a înscrisurilor agentului procedural, deoarece, deși a încercat în mod repetat contactarea doamnei judecător, aceasta nu a putut fi găsită.

Contestatoarea a fost înștiințată cu privire la termenul din 30 ianuarie 2019, agentul procedural evidențiind în procesul-verbal de înmânare împrejurarea că destinatarul refuză să semneze. În aceste condiții, se reține că procedura de comunicare a actelor procedurale a fost legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (2) din C. proc. civ.

Susținerile contestatoarei referitoare la nulitatea procedurii de citare, în condițiile în care se constată că au fost efectuate demersurile anterior menționate, nu pot fi primite, instanța de disciplină dând eficiență prevederilor art. 52 alin. (1

2

) din Legea nr. 317/2004, ce stabilesc caracterul urgent al prezentei proceduri.

Totodată, se reține că doamna judecător avea reprezentarea faptului că în privința sa se află în derulare anumite proceduri desfășurate de Inspecția Judiciară, astfel că și-a asumat, în privința exercițiului drepturilor ce îi sunt conferite de lege, consecințele conduitei pe care a înțeles să o adopte.

Cu alte cuvinte, alegațiile privind atingerea adusă dreptului său la apărare nu pot fi fundamentate pe propria sa culpă, în contextul în care circumstanțele expuse relevă efectuarea demersurilor necesare în vederea înștiințării magistratului cu privire la actele emise și termenele fixate în privința propunerii formulate și măsurii dispuse în temeiul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În ceea ce privește nelegala compunere a instanței de disciplină, Înalta Curte reține că secția pentru judecători în materie disciplinară a fost alcătuită cu respectarea dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, conform cărora "lucrările secțiilor se desfășoară în prezența majorității membrilor acestora". Contrar susținerilor contestatoarei, dispozițiile respective se aplică inclusiv în privința lucrărilor desfășurate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în îndeplinirea rolului de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, prevederile art. 44 - 53 din Legea nr. 317/2004, necuprinzând prevederi derogatorii de la cele ale art. 27 alin. (2) din același act normativ.

Totodată, cazul de incompatibilitate invocat nu poate atrage nelegalitatea hotărârii contestate, întrucât, în raport cu obiectul învestirii instanței de disciplină, nu pot fi identificate elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la lipsa de imparțialitate a magistratului menționat în cuprinsul contestației.

Cu privire la nemotivarea măsurii suspendării, Înalta Curte reține că, în aplicarea dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, instanța de disciplină are de examinat dacă, în circumstanțele concrete ale procedurii disciplinare, se constată existența uneia dintre cele două ipoteze reglementate de textul de lege, respectiv: (i) dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare; (ii) dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

În sensul dispozițiilor menționate din Legea nr. 317/2004, atingerea gravă adusă prestigiului justiției poate fi conturată de elemente ale procedurii disciplinare care au valența de a altera caracteristicile prin care este asigurat prestigiul justiției. Totodată, în procedura prevăzută de art. 52 alin. (1

1

) din actul normativ anterior menționat, instanța de disciplină realizează o examinare sumară a fondului procedurii disciplinare pentru a verifica dacă este asigurată protejarea interesului public de înfăptuire a justiției, preeminent intereselor de drept privat invocate în litigiul dedus judecății.

În esență, reținând în privința doamnei A. existența celei de-a doua ipoteze prevăzute de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, secția pentru judecători a apreciat că procedura disciplinară din speța dedusă judecății este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, indicii în acest sens fiind decelate din probele administrate în faza de cercetare disciplinară.

Instanța de disciplină a arătat, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, controlul judiciar realizându-se cu ușurință.

Așadar, convingerea secției pentru judecători în sensul existenței unei atingeri grave în sensul articolului anterior menționat a fost conturată pe baza probatoriului administrat în faza de cercetare disciplinară în raport cu temeiurile de drept incidente, urmând a fi înlăturată, astfel, susținerea contestatoarei cu privire la nemotivarea hotărârii atacate.

Referitor la nelegalitatea măsurii suspendării în raport cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora măsura suspendării din funcție poate fi dispusă "pe durata procedurii disciplinare", deci numai după exercitarea acțiunii disciplinare, Înalta Curte apreciază că nici acest motiv de contestație nu poate fi primit, deoarece procedura disciplinară, astfel cum este aceasta reglementată de dispozițiile Secțiunii a 4-a din Legea nr. 317/2004, presupune două etape, respectiv cercetarea disciplinară propriu-zisă și acțiunea disciplinară.

Termenul de "procedură disciplinară" a fost folosit de legiuitor în sens larg, secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii având la îndemână acest instrument pe tot parcursul cercetării sau acțiunii disciplinare, sub condiția îndeplinirii uneia dintre condițiile alternative prevăzute de teza a II-a a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Susținerea contestatoarei privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 317/2004 este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât instanța de disciplină a constatat că există indicii ale abaterilor disciplinare reglementate de art. 99 lit. a), c) și m) din Legea nr. 303/2004, cercetarea disciplinară începută, ca parte a procedurii disciplinare, astfel cum s-a arătat anterior, fiind de natură a aduce atingere gravă prestigiului justiției; a aprecia că măsura suspendării poate fi luată doar numai după începerea acțiunii disciplinare înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu este permis.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A. și, ca efect al respingerii acesteia, va fi respins și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei contestate, Înalta Curte constată că demersul juridic inițiat a rămas fără finalitate practică ca urmare a soluționării contestației la acest termen de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3J din 30 ianuarie 2019 pronunțate de Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2019.

Procesat de GGC - GV