Decizia nr. 1781/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 2395 a Curții de Apel București

Prin acțiunea înregistrată la data de 10.03.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 165/3.09.2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.07.2013 emise de pârât.

Prin sentința civilă nr. 2395 pronunțată în data de 16 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a anulat atât Decizia nr. 165/3.09.2013 cât și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2.07.2013 emise de pârât. Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice); invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului se arată că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 178 alin. (2) și art. 188 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 21 și art. 22 din O.U.G. nr. 75/1999 și art. 9 alin. (22) din contractul de finanțare, rezultă că orice auditor autorizat are pregătirea și cunoștințele necesare pentru verificarea conformității implementării proiectului de către reclamanta (intimată) Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) Călărași. În consecință, impunerea de către reclamantă prin pct. V.4 din fișa de date a achiziției, referitoar la capacitatea tehnică și/sau profesională a ofertanților, a condiției depunerii a cel puțin 3 contracte de prestări servicii de audit financiar din care cel puțin unul să fie aferent unor proiecte finanțare din Bugetul General al Comunității Europene, este restrictivă deoarece sursa finanțării este lipsită de relevanță. Confirmarea acestei nereguli de către instanța de fond prin admiterea acțiunii face ca sentința să fie dată cu încălcare normelor de drept material cuprinse în dispozițiile mai sus arătate. Mai mult decât atât, se susține că instanța nu a luat în considerare că Nota nr. x/18.12.2009, întocmită pentru justificarea impunerii condiției în discuție, nu conține de fapt niciun motiv justificativ, încălcând astfel și dispozițiile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților din cererea de recurs și întâmpinare, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta (intimată în prezentul recurs) UAT Județul Călărași este beneficiara contractului de finanțare nr. x încheiat pentru modernizarea și reabilitarea drumului județean DJ303 tronsonul Călărași - Valea Argovei, km 0+000-26+294. În cadrul procedurii de achiziție publică desfășurată pentru realizarea acestui proiect, reclamanta a întocmit fișa de date a achiziției care, la pct. V.4, instituia condiția ca ofertanții să facă dovada capacității tehnice și/sau profesionale prin depunerea a cel puțin 3 contracte de prestări servicii de audit financiar din care cel puțin unul să fie aferent unor proiecte finanțare din bugetul general al "Comunității Europene" . Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că impunerea unei surse anume de finanțare pentru cel puțin unul din contractele de prestări servicii de audit financiar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire a tuturor celor care, deși au capacitatea tehnică și profesională de realizare a activității de audit precum și experianța necesară, nu dețin un contract finanțat din bugetul general al "Comunității Europene". Or, nu există nicio legătură evidentă, logică și necesară între sursa finanțării și capacitatea tehnică și profesională. Procedând astfel, reclamanta a încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, în vigoare la data faptelor, potrivit cărora "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire."

Presupunând însă că ar exista o legătură între sursa finanțării și capacitatea tehnică și profesională a oferanților, în sensul art. art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, reclamanta intimată era ținută să o justifice deoarece, potrivit art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din O.U.G. nr. 34/2006, "Atunci când impune cerințe minime de calificare referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională, astfel cum este prevăzut la art. 178 alin. (1) din ordonanța de urgență, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerințe, elaborând în acest sens o notă justificativă care se atașează la dosarul achiziției." Or, Nota nr. x/18.12.2009 (aflată în copie la dosar fond) nu aduce nicio justificare pentru instituirea acestei condiții ci doar o afirmă. Existența notei nu suplinește justificarea condiției.

În consecință, criticile recurentului sunt întemeiate, sentința fiind dată cu încălcarea normelor de drept material mai sus amintite, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantaUnitatea Administrativ Teritorială Județul Călărași ca nefondată.