ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2017/a23, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., având în vedere și Decizia Curții Constituționale a României nr. 250 din 16.04.2019, prin care, în esență, s-a stabilit că instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea de încadrare juridică printr-o hotărâre ce nu soluționează fondul cauzei, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A., respectiv din infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., și infracțiunea de furt de arbori tăiați fără drept, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile de instigare la tăiere fără drept de arbori, în varianta normativă prev. de art. 47 C. pen., raportat la art. 107 alin. (7) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen. și instigare la furt de arbori tăiați fără drept, prevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. Având în vedere așa cum sunt descrise actele imputate acestui inculpat în partea expozitivă a rechizitoriului, activitatea sa infracțională se circumscrie, ca și formă de participație penală, noțiunii de instigator, așa cum este aceasta descrisă în accepțiunea legii penale generale, și nu noțiunii de autor. Instanța a menționat faptul că se vor expune considerente mai ample privind schimbarea de încadrare juridică în hotărârea finală.

Prin aceeași încheiere s-a stabilit termen pentru pronunțare asupra apelurilor la data de 17.10.2019.

Împotriva încheierii prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, inculpatul A. a formulat apel.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac având în vedere dispozițiile art. 408 C. proc. pen. potrivit cărora doar sentințele pot fi atacate cu apel, nu și încheierile pronunțate în cursul judecării apelului.

Examinând contestația formulată de inculpat, prioritar cu privire la admisibilitatea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Alin. (2) prevede că încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În cauză, pe rolul Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a înregistrat Dosarul nr. x/2017/a23 ce are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul A. ș.a. împotriva Sentinței penale nr. 2009 din data de 02.07.2018 pronunțată de Judecătoria Iași.

Având în vedere Decizia nr. 250 din 16 aprilie 2019 pronunțată de Curtea Constituțională a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 500 din 20.06.2019, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și art. 386 alin. (1) din C. proc. pen. sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei, instanța de apel, prin încheierea din data de 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori (atacată în cauză), a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A.

Împotriva dispoziției instanței de apel de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu cu privire la inculpatul A., a fost declarat apel, dosarul fiind înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară.

În raport de dispozițiile legale mai sus citate, Înalta Curte constată că încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 02 octombrie 2019 nu este supusă niciunei căi de atac, întrucât prin încheierea contestată nu s-a dispus în primă instanță, cauza aflându-se în etapa procesuală a apelului.

Având în vedere art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și art. 21 din Legea fundamentală care reglementează liberul acces la justiție, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Limitând calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, apelantului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2017/a23.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva încheierii din data de 02 octombrie 2019 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în Dosarul nr. x/2017/a23.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.

Procesat de GGC - GV