CtEDO 29.04.2008 Auto

MEDITERRANEUM JOINT VENTURE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.04.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
MEDITERRANEUM JOINT VENTURE c. ITALIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 351/05 prezentate de MEDITERRANEUM JOINT VENTURE și 10 alte hotărâri împotriva Italiei introduse la 20 decembrie 2004 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 29 aprilie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, R Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 20 decembrie 2004, după ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor sunt societăți cu sediul în Italia (a se vedea lista anexată). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul G. Romano, avocat în Benevent. Circumstanțele speciilor Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamante, pot fi rezumate după cum urmează: societățile solicitante au avut relații comerciale de diferite tipuri cu Libia (exportul de bunuri, realizarea de lucrări). În contextul naționalizării bunurilor străine, Libia, un teritoriu anterior aflat sub suveranitatea italiană, a înghețat creanțele întreprinderilor străine și le-a confiscat materialele și echipamentele. Până în prezent, recurentele nu au putut obține plata creanțelor lor. Ele sunt afiliate asociației pentru relațiile italo-libiane. Dreptul intern relevant Legea nr. 16 din 26 ianuarie 1980 În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 16 din 26 ianuarie 1980, resortisanții italieni care au pierdut bunuri, drepturi și interese în teritoriile care se aflau anterior sub suveranitatea italiană pot solicita o despăgubire, inclusiv o despăgubire care rezultă dintr-un acord internațional. În termen de două luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre se asigură că, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, autoritățile competente ale statului membru în care se află sediul central al statului membru în care se află sediul central al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul social al statului membru în care se află sediul. În conformitate cu art. 6 din această lege, pentru cei care primesc despăgubiri integrale pentru pierderile suferite, lichidarea definitivă a despăgubirii este condiționată de prezentarea unei declarații notariale prin care părțile interesate permit Ministerului Trezoreriei să se substituie acestora după plata în orice revendicare a bunurilor, drepturilor și dobânzilor pierdute. În conformitate cu art. 7 din această lege, părțile interesate trebuie să depună o cerere la Ministerul Trezoreriei. Legea nr. 135 din 5 aprilie 1985 Prin legea nr. 135 din 1985, coeficientul de majorare care trebuie aplicat despăgubirilor prevăzute în Legea nr. 16 din 1980 a fost stabilit la 1, ianuarie 1950 va fi stabilită pe baza prețurilor în momentul în care autoritățile străine au adoptat măsurile restrictive ale proprietății și înmulțită cu un coeficient de 1,90. Legea nr. 98 din 29 ianuarie 1994 Este vorba despre o lege de interpretare a Legii nr. 135 din 1985, care precizează la art. 1 că pe bunuri care nu pot fi despăgubite (avviamento delle Attività) ) întreprinderilor în cauză și se calculează pe baza ultimelor trei bilanțuri. În lipsa prezentării acestei documentații, se plătește o indemnizație care nu depășește 30% din valoarea bunurilor materiale ale întreprinderii. Acest articol al Constituției prevede că Camerelor Parlamentului li se permite prin lege ratificarea tratatelor internaționale de natură politică sau care prevăd arbitraje sau regulamente judiciare sau care antrenează modificări ale teritoriului, taxe pentru finanțe sau modificări ale legilor. GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. (1) Recurentele se plâng de posibilitatea prelungită de a obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de acțiunile autorităților libiene. Recurentele consideră că autoritățile italiene sunt responsabile pentru neplata unei despăgubiri în mai multe titluri. (a) În primul rând, recurentele susțin inerția autorităților italiene care ar fi rămas inactive în negocierile cu autoritățile libiene. (b) În al doilea rând, recurentele susțin că autoritățile italiene au încheiat un acord internațional secret În forma simplificată, aprobată de șeful guvernului la 28 octombrie 2002, care prevede plata creanțelor întreprinderilor italiene în schimbul plății daunelor de război de către Italia. Astfel, autoritățile italiene ar fi direct responsabile pentru despăgubirea cetățenilor săi pentru activitățile libiene, iar persoanele interesate ar avea dreptul individual la despăgubiri. (c) În cele din urmă, recurentele susțin că dreptul intern nu permite obținerea unei despăgubiri. În acest sens, ele susțin că despăgubirea prevăzută de legea nr. 16 din 1980 este iluzorie. Pe de o parte, aceasta ar fi acordată pe baza unei decizii a Ministerului Trezoreriei, sub rezerva disponibilității bugetare; pe de altă parte, în cazul în care ar fi vorba de o parte din prejudiciul suferit. ÎN Â Â Recurentele au declarat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea va examina succesiv următoarele puncte: (a) În măsura în care recurentele se plâng de comportamentul autorităților italiene, și anume de inerția acestora în timpul negocierilor cu autoritățile libiene, Curtea amintește jurisprudența potrivit căreia Convenția nu garantează niciun drept la protecție diplomatică sau altă măsură de acest gen care ar trebui luată de o Înaltă parte Contractantă în favoarea oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa ( A.C. și altele, precum Italia (dec.), nr. 40812/98, 11 iulie 2000 Abraini Leschi și alții, Franța, Decizia Comisiei din 22 aprilie 1988, Tribunalul nr. 37505/97, DR 93-A, pp. 120, 125. Prin urmare, această parte a cererii este incompatibilă cu dispozițiile convenției, în sensul articolului 35 § 3 și 4. (b) În măsura în care recurentele susțin că au dreptul la despăgubiri integrale care decurg dintr-un acord internațional încheiat anterior, Curtea consideră că părțile interesate nu au demonstrat că au dreptul la despăgubiri integrale în sensul articolului 1 din Protocolul nr 1 (Kopeckýc. Slovacia [GC], nr. 44912/98, § 35(c), CEDH 2004-IX Abraini Leschi și alții c. Franța, citată anterior). Într-adevăr, recurentele nu produc nici un acord în cauză, nici nu furnizează detalii cu privire la conținutul acestuia. De asemenea, acestea nu au produs niciun fel de dovezi care ar putea să-și susțină afirmațiile, potrivit cărora acestea ar avea dreptul individual la despăgubiri față de autoritățile italiene. rația materială cu dispoziția invocată și că trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatele (3) și (4) din Convenție. (c) În ceea ce privește f un ci o n are a t ă ii t e n a t ă ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t ă ț ii t , Curtea trebuie să facă următoarea distincție. În măsura în care recurentele au dreptul la despăgubiri care nu acoperă întregul lor prejudiciu, Curtea consideră că, în cazul în care dreptul intern nu prevede decât o despăgubire parțială pentru produsele care nu ar fi prevăzute pentru reclamante, nu se poate invoca dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1. În cazul în care un reclamant nu își îndeplinește obligațiile prevăzute la art. 1 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. cu dispoziția invocată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În măsura în care dreptul la despăgubire este prevăzut de legislația națională, să se presupună că recurentele pot invoca beneficiul dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 În lipsa unei hotărâri prin care se recunoaște în mod explicit o creanță în acest sens, Curtea constată că nu reiese din dosar că părțile interesate au depus o cerere de despăgubire în conformitate cu legile aplicabile sau că s-au confruntat cu un refuz din partea autorităților naționale. În aceste împrejurări, Curtea consideră că recurentele nu au epuizat căile de atac interne (Salini Costruttori Spa c. Italia , Decizia Comisiei din 16 aprilie 1998, Tribunalul nr. 30423/96). Prin urmare, acest lucru trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, a pronunțat cererile, Declară cererile inadmisibile. Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier adjunct de secțiune președintă LISTA REQUETELOR 351/05 MEDITERRANEUM JOINT VENTURE 367/05 MORINO și MORINO UPAM Srl 372/05 SAN MARCO Spa 376/05 SIRMAN Srl în lichidare 418/05 LINEAFLEX Spa 420/05 SELEXPORT 425/05 BOLDRIN MARINO Sas 560/05 PEZZULLO INDUSTRIE ZOOTINICHE 590/05 AEMI INETRNAȚIONAL și AEMI Snc 628/05 MOSA Spa 8320/05 BERTINETI Group Usa Ltd

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-02-15
0,94
ORTU c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37606/05 présentée par Giovanna ORTU et autres contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 février 2011 en une chambre composée
CtEDO 2008-07-01
0,93
AFFAIRE CONCERIA MADERA S.R.L. c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CONCERIA MADERA S.R.L. c. ITALIE ( Requête n o 4012/03) ARRÊT STRASBOURG 1 er juillet 2008 DÉFINITIF 01/10/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2008-07-22
0,93
AFFAIRE BARBATO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BARBATO c. ITALIE ( Requête n o 4288/03) ARRÊT STRASBOURG 22 juillet 2008 DÉFINITIF 22/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Barbato c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme (d
CtEDO 2008-07-29
0,93
AFFAIRE NERVEGNA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE NERVEGNA c. ITALIE ( Requête n o 34573/03) ARRÊT STRASBOURG 29 juillet 2008 DÉFINITIF 29/10/2008 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Nervegna c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme
CtEDO 2008-10-14
0,93
AFFAIRE BELPERIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BELPERIO c. ITALIE ( Requête n o 39258/03) ARRÊT STRASBOURG 14 octobre 2008 DÉFINITIF 14/01/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Belperio c. Italie, La Cour européenne des droits de l’homme
Sursă