CtEDO 29.07.2008 Auto

AFFAIRE NERVEGNA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
29.07.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE NERVEGNA c. ITALIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA NERVEGNA c. ITALIA Cerere n 34573/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 29 iulie 2008 DEFINITIVF 29/10/2008 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Nervegna c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 8 iulie 2008, Rend la chetă că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 34573/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, Carlo Nervegna ( reclamantul a sesizat Curtea la 20 octombrie 2003 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul A. Roggiero, avocat la Roma. Guvernul italian (atît) a fost reprezentat succesiv de către agenții săi, domnii I.M. Braguglia și R. Adam și coagenții săi, domnii V. Esposito și F. Crisafolli, precum și de co-adjunctul său, dl N. Lettieri. La 30 august 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L A. Procedura principală din 14 iunie 1993, reclamantul a depus o plângere pentru înșelăciune împotriva dlui I. și a dlui S. Au fost inițiate acțiuni în justiție împotriva acuzaților. Printr-o ordonanță din 13 septembrie 1995, procurorul Republicii lângă Tribunalul din Torre Annunziata (Naples) a solicitat trimiterea lor la judecată în fața instanței din același oraș. Judecătorul de investigații preliminare a acceptat această cerere și i-a trimis la judecată pe cei doi inculpați (RG. nr. 407/96). Prima audiere a fost stabilită la 16 septembrie 1996; în aceeași zi, reclamantul s-a constituit parțial civil în procedură. Din cele treisprezece audieri stabilite între 17 februarie 1997 și 27 aprilie 2001, trei au fost revocate din oficiu, unul pentru absența reclamantului, doi pentru absența avocaților și patru pentru audierea martorilor. Printr-o hotărâre din 9 noiembrie 2001, al cărei text a fost depus la grefa din 23 noiembrie 2001, instanța menționată a pronunțat o hotărâre privind încetarea procedurii, deoarece faptele care constituie încălcarea dreptului comunitar erau prescrise. B. Procedura Pentru a se plânge de durata procedurii descrise mai sus, el a solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor materiale și morale suferite, în special 60 000 EUR (EUR) ca daune materiale și morale. Prin decizia din 14 aprilie 2003, al cărei text a fost depus la grefă la 9 mai 2003, instanța de apel a constatat depășirea unei perioade rezonabile. Comisia a respins cererea privind prejudiciul material pe motiv că reclamantul nu l-a lămurit suficient, și a acordat 800 EUR în mod echitabil ca despăgubire pentru prejudiciul moral și 350 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Această decizie a fost notificată administrației la 22 septembrie 2003 și a acceptat autoritatea de lucru judecat la 22 noiembrie 2003. Prin scrisoarea din 20 octombrie 2003, reclamantul a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii naționale și a rugat-o să reia examinarea cererii sale. 10. Până la 22 martie 2005, sumele acordate în vederea executării Deciziei Pinto nu au fost încă plătite. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 11. Dreptul și practica internă relevante figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, § 23-31, CEDO 2006-....). ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA LEGĂTURA 6 § 1 DIN CONVENȚIA 12. Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 13. În urma examinării faptelor cauzei și a argumentelor părților, Curtea consideră că nu este suficient să se stabilească în mod corespunzător și că plata sumei mai mică (a se vedea, printre altele, Delle Cave și Corrado c. Italia, nr 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 și Cocchiarella c. Italia , citată anterior). În sensul art. 34 din Convenție. 15. Curtea constată că acest at nu este în mod vădit greșit întemeiat în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv d În ceea ce privește durata procedurii, Curtea consideră că perioada care trebuie luată în considerare se întinde de la 16 septembrie 1996, ziua în care reclamantul s-a constituit parte civilă în procedura penală, până la 23 noiembrie 2001, data depunerii la grefa Tribunalului de la Torre Annunziata; prin urmare, a durat cinci ani și două luni pentru un grad de jurisdicție. 17. Curtea observă, de asemenea, că, potrivit celor mai recente informații furnizate de solicitant, la 22 martie 2005, suma acordată de instanța judecătorească Pinto nu a fost încă plătită. Ulterior, nici o informație cu privire la acest subiect nu este reținută la grefă, în pofida invitației explicite trimise acesteia la data de 3 noiembrie 2003, indicându-i că: (...) este important să informați în mod spontan Curtea cu privire la orice dezvoltare ulterioară semnificativă în acest caz și să îi prezentați orice altă decizie internă relevantă (...) Este ultima care a fost comunicată grefei de către solicitant, în special la 22 martie 2005, în termen de douăzeci și două de luni de la depunerea la grefa deciziei instanței de apel: această plată a depășit cu mult cele șase luni de la data la care decizia de despăgubire a devenit executorie. Faptul că procedura Pinto Prin urmare, Curtea va fi nevoită să revină asupra acestei chestiuni din unghiul articolului 41 din Convenție (a se vedea Cocchiarella c. Italia, După examinarea faptelor în lumina informațiilor furnizate de părți și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței de termen rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. II. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Curtea consideră că ar fi putut acorda reclamantului, în lipsa unor căi de atac interne și ținând seama de natura litigiului, suma de 5 000 EUR. Faptul că instanța de apel din Roma a acordat reclamantului aproximativ 16 % din această sumă duce la un rezultat vădit nerațional. Prin urmare, ținând cont de caracteristicile căii de atac, Pinto, și de faptul că aceaceasta este totuși obținută la o constatare a încălcării, Curtea, ținând cont de soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată anterior, §§ 139-142 și 146) și acționând în echitate, alocată reclamantului 1 450 EUR în acest sens, precum și 1 600 EUR în legătură cu frustrarea suplimentară ca urmare a întârzierii în plata a 800 EUR, care nu a intervenit încă la 22 martie 2005, sau la puțin peste 22 de luni după depunerea la grefa deciziei instanței judecătorești. Promisiuni și cheltuieli 23. Justificative pe suport, reclamantul solicită, de asemenea, 9 400 În conformitate cu jurisprudența Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielile de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (Can și alte c. Turcia), 29189/02, din 24 ianuarie 2008, § 22. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor Pinto În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile suportate în fața acesteia, Curtea consideră că, în cadrul pregătirii prezentei cereri, au trebuit să fie suportate anumite cheltuieli. Prin urmare, Curtea, hotărând în mod echitabil, consideră că suma de 1 000 EUR este rezonabilă în acest sens. Interese moratoriu 26. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume trebuie plătite reclamantului (trei mii cincizeci de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate dintr-un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 29 iulie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă