ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1156/2019

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă la data de 17 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. SA la:

1) plata sumei de 60.000 euro reprezentând despăgubiri, respectiv indemnizație de asigurare ca urmare a vătămării corporale suferite de îndeplinirea unei misiuni în teatrul de operațiuni Afganistan, potrivit Poliței de asigurare tarif XXIV- GRUP FORTE nr. x din 25 august 2015;

2) la plata penalităților de 0,1 % pe zi începând de la data de 1 ianuarie 2016 și până la plata efectivă a indemnizației și 3) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă 715 din 25 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Bacău s-au dispus următoarele:

Admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA

Obligarea pârâtei B. SA la plata sumei de 5.000 euro despăgubiri/indemnizație de asigurare.

Obligarea pârâtei la plata penalităților de 0.1% pe zi de întârziere calculate la această sumă începând cu data de 1 ianuarie 2016 până la plata efectivă a indemnizației.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Tribunalul a reținut că între M.A.I. prin UM X în calitate de contractant și pârâta B. SA, în calitate de asigurător s-a încheiat Polița de asigurare facultativă Tarif XXIV - GRUP FORTE nr. x din 25 august 2015, pentru un număr de 62 de militari .

Reclamantul a luptat ca militar activ în UM Y și a participat la Teatrul de operațiuni Afganistan, în perioada 2015-2016.

La data de 4 noiembrie 2015 pe timpul executării unei misiuni specifice a fost implicat într-un eveniment în urma căruia a fost rănit prin împușcare la nivelul coapsei drepte. A fost internat la unitatea medicală din KANDAHARNAO MMU-CTMC - Role 3 unde s-a stabilit diagnosticul de "plagă delabrantă coapsă dreaptă față mediană distal, s-a practicat lavaj, sutură și pansament, și s-a recomandat repus 14 zile".

La data de 24 mai 2016 s-a prezentat la comisia de expertiză medico legală de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Focșani pentru a-i fi evaluată capacitatea de muncă și a fost declarat apt pentru serviciul militar combatant în timp de pace și de război conform Deciziei medicale A -1843/01 din data de 24 mai 2016.

A solicitat asiguratului prin UMXXDEJ, care a trimis asigurătorului Adresa x din 15 iulie 2016, să își îndeplinească obligația asumată prin Polița de asigurare la punctul B3, iar B. prin Adresa nr. XXV-5540 din 5 septembrie 2016 a răspuns că solicitarea nu poate fi soluționată favorabil deoarece urmările evenimentului suferit de asiguratul A. nu se încadrează cerințelor riscului îmbolnăvirii pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă care au ca rezultat mutilări au defecte fizice ireversibile ori vătămări corporale/afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv, așa cum este el definit în procedura de licitație deschisă pentru achiziția publică de "servicii de asigurare facultativă de persoane".

Prima instanță a stabilit că nu sunt dubii asupra calității de asigurat al reclamantului, că acesta a fost rănit prin împușcare într-o misiune de luptă, ca militar activ, că acesta s-a adresat asigurătorului, aceste situații fiind confirmate de ambele părți.

Pârâta a susținut însă că rănirea reclamantului la coapsă, în misiune, pentru care a primit îngrijiri medicale la Unitatea Medicală din Kandahar nu îndeplinește condiția de risc asigurat deoarece există din faza de achiziții a serviciului un "punct de vedere/intenție a structurii specializate referitoare la acest risc" conform căruia, interpretarea corectă a sintagmei "riscul de îmbolnăviri pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă care au ca rezultat mutilări sau defecte fizice ireversibile ori vătămări corporale sau afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv" este interpretată corect prin "afecțiuni încadrabile într-un grad de invaliditate ce determină o incapacitate adaptivă de cel puțin 50% ".

Reclamantul a învestit instanța cu stabilirea unei răspunderi civile contractuale și ca urmare actul care stă la baza analizei instanței este contractul de asigurare. Conform contractului subsecvent de servicii, punctul 4 al articolului 4.3.1 și a Poliței de asigurare nr. x Anexă, punctul B3, riscul asigurat este "îmbolnăvirea, rănirea în timpul și din cauza acțiunilor de luptă, care au avut ca rezultat mutilări sau defecte fizice ireversibile ori vătămări corporală/afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv".

Același risc este prevăzut și în Condițiile generale de asigurare pentru asigurarea de grup "Grup Forte", art. 1.5 lit. d).

Este asigurată și vătămarea corporală, fără nici o condiție, acesta fiind unul dintre riscurile asigurate enumerativ prin polița de asigurare, textul contractului fiind clar "ori vătămări corporale/afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv" .

Nu există nici o condiționare privind un grad de handicap rezultat în urma vătămării, un grad de inadaptabilitate, așa cum se apără pârâta, aceste interpretări adăugând la contract.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, s-a avut în vedere că Polița nu prevede limita despăgubirilor pentru tipuri de riscuri (deces, îmbolnăviri, răniri, răniri cu mutilări, cu defecte fizice ireversibile) ci doar o limită superioară de 6.000 euro fiind stabilite sume fixe doar pentru cheltuielile de spitalizare și de repatriere care nu fac obiectul prezentei cauze.

Ca urmare, prima instanță a apreciat suma cu care trebuie despăgubit reclamantul și a avut în vedere faptul că limita poliței este de 60.000 euro, că reclamantul a fost rănit prin împușcare în luptă, că a necesitat sutură și 14 zile de repaus. Ca urmare a apreciat că, suma de 5.000 euro este necesară și suficientă pentru o despăgubire rezonabilă.

Reținând că asigurătorul nu și-a respectat obligațiile contractuale cu toate că a fost în mod corect sesizat de către reclamant, folosind o interpretare a clauzelor contractuale care excede voinței părților exprimată prin Polița de asigurare, a obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi întârziere calculate la această sumă de la data de 1 ianuarie 2016 până la plata efectivă a despăgubirii.

Împotriva hotărârii tribunalului au declarat apel ambele părți.

Curtea de Apel Bacău, secția I Civilă prin Decizia civilă nr. 304/2018 din 21 martie 2018 a respins apelul reclamantului A., împotriva Sentinței civile nr. 715 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A admis apelul pârâtei B. SA împotriva Sentinței civile nr. 715 din 25 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2016.

A schimbat în tot sentința apelată.

A respins acțiunea ca nefondată.

A obligat reclamantul să plătească apelantei pârâte suma de 626 RON cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând cuprinsul poliței de asigurare nr. x din 25 august 2015, încheiată între UM Z și B. SA, Curtea a reținut că, la punctul B 3, este menționată suma de 60.000 euro, ca indemnizație de asigurare pentru " Îmbolnăvire în timpul și din cauza acțiunilor de luptă, care au ca rezultat mutilări sau defecte fizice ireversibile ori vătămări corporale/afecțiuni ce pot fi stabilite obiectiv".

Astfel cum rezultă din adresa emisă de UM Z (parte a contractului de asigurare menționat) - dosar apel, la încheierea contractului de asigurare s-au avut în vedere mențiunile cuprinse în înscrisul "Clarificări nr. 4" emis de UM Z, care vizează polița de asigurare nr. x/2015, conform celor precizate în adresa menționată anterior, prin care se arată că indemnizația de 60.000 euro vizează afecțiunile încadrabile într-un grad de invaliditate ce determină o incapacitate adaptativă de cel puțin 50 % generată de tulburări morfologice și funcționale și încadrabilă în unul din gradele de invaliditate, corespunzător H.G. nr. 56/2012.

Curtea, având în vedere dispozițiile art. 2201, 2203 alin. (1) C. civ. și cadrul prevederilor contractului de asigurare, explicitat de chiar beneficiarul acestuia respectiv UM Z, ca semnatar al poliței de asigurare, reține că apelantul-reclamant, fiind diagnosticat cu "rană prin fragmentare/sfâșiere la nivelul membrului inferior drept" pentru care s-a intervenit chirurgical pentru tratarea și suturarea plăgii, fiind externat în aceeași zi, cu recomandarea de tratament medicamentos, neavând alte implicații din cauza plăgii produse și având recomandare pentru 14 zile scutire de efort fizic, neavând stabilită și determinată vreo deficiență funcțională, incapacitate adaptativă sau grad de invaliditate, nu se încadrează în prevederile, menționate anterior, ale poliței de asigurare.

În acest context, Curtea, în temeiul art. 480 C. proc. civ., a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 304/2018 din 21 martie 2018 a declarat recurs reclamantul A.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant critică decizia instanței de apel în ceea ce privește soluția pronunțată, având în vedere greșita interpretare a clauzelor contractului, care trebuie să ia în considerare prevederile acestuia și nu corespondența purtată între asigurător și Ministerul Apărării.

În mod greșit instanța de apel a dat eficiență adresei emisă de UM Z și înscrisului denumit Clarificări nr. 4.

Riscul asigurat și produs este cel prevăzut la punctul B3, respectiv o formă alternativă de eveniment asigurat. Termenii contractuali definitorii ai evenimentelor asigurate sunt alternativi .

Recurentul-reclamant susține că cuantumul indemnizației pentru riscul prevăzut la punctul B3 este de 60.000 Euro.

O altă critică adusă deciziei atacată este legată de motivarea străină de natura cauzei, cu trimitere la dispoziții legale care nu sunt incidente în cauză, respectiv art. 2201 și 2203 alin. (1) C. civ.

În concluzie, recurentul-reclamant susține că decizia instanței de apel nu este în concordanță cu voința părților exprimată prin clauzele contractului de asigurare.

În temeiul acestui motiv de nelegalitate, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Încheierea din data de 28 martie 2019 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 304/2018 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1270 alin. (1) C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante și ca atare, judecătorii sunt obligați să aplice clauzele acestuia așa cum au fost concepute și redactate de participanții la încheierea convenției. Respectarea acestor prevederi trebuie să rezulte din motivarea hotărârii criticate. Nu este de neglijat faptul că împrejurările speței sunt o măsură a aprecierii asupra principiului pacta sunt servanda, ceea ce implică din partea instanței o analiză concretă și o fundamentare a soluției pentru aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Rezultă din actele dosarului că pârâta a refuzat să execute voluntar contractul opunându-i reclamantului interpretări ale clauzelor contractului care în opinia sa îi dau dreptul să nu acorde despăgubiri.

Într-o astfel de situație interpretarea clauzelor contractului în raport de împrejurările speței revine instanțelor devolutive după regulile instituite de C. civ. și de caracterele specifice ale contractului de asigurare.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 1266 și următoarele C. civ. în cazul contractului de asigurare dedus judecății, se reține că raporturile juridice dintre părți s-au stabilit printr-un contract de asigurare.

Contractul de asigurare este în bună măsură unul de adeziune, unul dintre partenerii contractuali fiind profesionist, de aceea îi revenea instanței de apel obligația ca în interpretarea și analiza actelor dosarului să țină seama de ceea ce părțile au intenționat să înțeleagă în mod rezonabil prin clauzele contractului.

În contextul arătat, recurentul a pus în discuție aplicarea art. 4.3.1) din contractul subsecvent de servicii și art. 1 pct. 1.5 din Condițiile generale de asigurare pentru asigurarea de Grup, iar intimata i-a opus faptul că urmările evenimentului suferit nu se încadrează în cerințelor riscului asigurat, așa cum este el definit în procedura de licitație deschisă pentru achiziția publică de servicii de asigurare facultativă de persoane.

Din dispozițiile art. 1 pct. 1.5 din Condițiile generale rezultă că riscurile asigurate prin aceste condiții de asigurare și condițiile particulare de asigurare pot fi, conform opțiunii reclamantului vătămări corporale sau afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv.

Potrivit Condițiilor particulare de asigurare pct. D în situația evocată mai sus asigurătorul plătește indemnizația menționată în polița de asigurare.

Evenimentul asigurat a fost avizat de către UM Z Dej în data de 14 decembrie 2012, fiind atașate cererea și copiile documentelor medicale emise de unitatea medicală.

Pârâta a opus prevederile H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor și normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației, precum și Clarificările nr. 4 emise de Ministerul Apărării Naționale în procedura de licitație.

Înalta Curte constată că instanța de apel nu s-a preocupat de identificarea intenției comune a părților la momentul încheierii contractului, interpretând contractul incomplet, determinând ca această interpretare să fie favorabilă asigurătorului.

Buna-credință în executarea obligațiilor este un alt element important care trebuie avut în vedere în ceea ce privește semnificația prevederilor art. 1269 C. civ. Deși pârâta se prevalează de sensul ambiguu și echivoc al clauzei din condițiile de asigurare referitoare la riscul de îmbolnăviri pe timpul și din cauza acțiunilor de luptă care au ca rezultat mutilări și defecte fizice ireversibile ori vătămări corporale/afecțiuni ce pot fi stabilite în mod obiectiv, făcând trimitere la interpretarea definită în procedura de licitație deschisă pentru achiziția publică, această interpretare nu este sensul în care părțile au înțeles să finalizeze acordul de voință prin contractul de asigurare.

Trimiterea instanței de apel la definirea cerinței riscului asigurat la art. 4.3.1 pct. 4 din Contractul subsecvent de servicii la procedura de licitație publică nu poate fi reținută, în aplicarea clauzei respective trebuie să se aibă în vedere că aceasta se interpretează în sensul în care poate produce efectele avute în vedere de cocontractanți la încheierea contractului de asigurare. Pe de altă parte trebuie avută în vedere buna-credință la încheierea contractului și în executarea acestuia pentru înlăturarea oricărui abuz de drept și păstrarea echilibrului de forțe între părțile contractante.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va aprecia asupra cuantumului despăgubirii cuvenită reclamantului, instanțele de fond fiind suverane în aprecierea pertinenței și utilității probelor solicitate de părți.

În consecință, față de cele ce preced, constatând întemeiate criticile aduse hotărârilor anterior pronunțate și de asemenea că instanțele de fond sunt suverane în aprecierea pertinenței și utilității reconsiderării situației de fapt, precum și pentru aplicarea concretă a clauzelor contractului analizate, conform art. 496 alin. (1) teza I și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea deciziei recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 304/2018 din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. SA.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2019.

Procesat de GGC - LM