ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2294/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2017, reclamantul A. în numele membrilor de sindicat: B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, Poliția Română, secția Regională de Poliție Transporturi Brașov, Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna, Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Mihai Viteazul" al Județului Covasna a solicitat obligarea pârâților la repararea pagubei cauzate, respectiv, achitarea ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) și (2) din cap. II anexa VII la Legea nr. 284/2010 și art. 13 din Legea nr. 285/2010, cu dobânda legală aferentă și actualizate cu indicele de inflație, fără reținerea vreunor sume cu titlu de impozit ori contribuții obligatorii.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 6000/16.10.2017 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Covasna.

S-a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată de sindicat în numele membrilor indicați în anexa aferentă cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

În opinia instanței, în cauză nu este aplicabilă decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale. Recursul în interesul legii privește un caz de competență teritorială exclusivă, motiv pentru care s-a reținut că instanța competentă teritorial cu soluționarea conflictelor de muncă, în cazul acțiunilor formulate de organizațiile sindical, este cea de la sediul sindicatului reclamant.

S-a mai reținut că în materia contenciosului administrativ însă, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului, respectiv Tribunalul Covasna. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului său de sindicat, care are domiciliul în județul Covasna.

Pârâtul IPJ Covasna a depus note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna.

Hotărârea Tribunalului Covasna, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 302 din 23 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Covasna, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamant în cauză este A., care a formulat acțiunea în numele membrilor de sindicat nominalizați în acțiunea introductivă.

Instanța a constatat că sediul declarat al reclamantului, care reprezintă reclamanții - persoane fizice nominalizate, este în București și văzând prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a reținut că aparține Tribunalului București competența teritorială de soluționare a litigiului dedus judecății.

Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că în cauză, acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de A., în numele membrilor de sindicat, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Problema de drept referitoare la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acțiunilor în justiție promovate de organizațiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispozițiilor art. 28 alin. (1) și (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizațiilor sindicale și, ca urmare, în ceea ce privește determinarea instanței competente teritorial să judece aceste cereri.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Această decizie este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 C. proc. civ., republicat.

În cauză, Înalta Curte reține că dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 este pe deplin aplicabilă, având în vedere că acțiunea în contencios administrativ a fost promovată de organizația sindicală, în numele membrilor de sindicat, menționați în cererea introductivă, astfel încât, întrucât organizația sindicală are calitate procesuală activă, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, aflat în circumscripția Tribunalului București.

Astfel, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță va fi stabilită în favoarea Tribunalului București, sindicatul reclamant având sediul în circumscripția acestei instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, Poliția Română, secția Regională de Poliție Transporturi Brașov, Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Județean Covasna, Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Mihai Viteazul" al Județului Covasna în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2018.