ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

La data de 16.11.2017, recurentul a depus un memoriu prin care a invocat excepția necompetenței instanței, argumentată pe aspectul că demersul său judiciar fiind apel, iar nu recurs, competența de soluționare a acestuia revine Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin Decizia penală nr. 102/C din 11.12.2017, Tribunalul Harghita, secția penală, a admis excepția necompetenței sale funcționale și, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu referire la art. 38 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că deși textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 stabilește că încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs, în condițiile în care noile prevederi procedural penale nu mai prevăd o astfel de cale de atac, aceasta nu poate fi calificată decât ca fiind apel. Ca urmare, conform normelor de procedură penală, competența funcțională de soluționare a căii de atac revine curții de apel, soluție consacrată de jurisprudența relevantă în materie.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 31.01.2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția necompetenței sale materiale, pusă în discuție, din oficiu, și, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 321/2017 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 este o cale de atac specială, cu o fizionomie juridică proprie, care nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de C. proc. civ. și nici apel, contestație sau plângere în sensul C. proc. pen., nu mai există vreo dispută jurisprudențială cu privire la natura juridică a căii de atac, astfel că practica judiciară invocată de Tribunalul Harghita, prin care calea de atac a fost calificată ca "apel", care a precedat data de 20 iulie 2017, a fost schimbată după această dată.

A mai reținut că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, competența de soluționare a acestei căi de atac sui generis este expres atribuită instanței ierarhic superioare celei căreia a pronunțat hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În consecință, în raport cu argumentele prezentate, constatând că hotărârea de respingere a cererii petentului de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, Curtea a concluzionat că Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze calea de atac formulată împotriva acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat-o.

*****

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 2 februarie 2018, formând obiectul Dosarului nr. x/2017, cu termen de judecată la data de 9 februarie 2018.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Competența de judecare a recursului formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este stabilită în mod neechivoc prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în materia căii de atac formulată conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu sunt aplicabile normele procesual penale cu caracter general, relative la competența funcțională și materială a instanțelor judecătorești, legiuitorul stabilind în mod clar faptul că aceasta este supusă controlului judiciar numai în fața instanței imediat superioare celei care a pronunțat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Altfel spus, indiferent de calificarea juridică dată căii de atac prevăzută de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, chestiune, care, de altfel, a fost definitiv tranșată prin Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, competența de soluționare a acesteia este guvernată de dispozițiile de referință din legea specială, care au caracter derogator de la regulile generale instituite prin C. proc. pen. cu privire la competenta instanțelor judecătorești, confirmând caracterul sui generis al căii de atac, astfel cum a fost acesta statuat prin hotărârea instanței de contencios constituțional anterior menționată.

Raportat la considerațiile teoretice sus-menționate, Înalta Curte constată că Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 39 alin. (16) și 17 din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în Sentința penală nr. 878 din 31 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în Dosarul nr. x/2017, ca instanță imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare.

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea conflictului negativ de competență vor rămâne în sarcina statului, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN