ÎCCJ, decizie (scj.ro #142093)

Recurs. Respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Instanța competentă Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căi de atac prevăzute în legi speciale Indice alfabetic: Drept procesual penal - recurs Legea nr. 47/1992, art. 29 Competența de soluționare a recursului împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, cuprinsă într-o sentință pronunțată de judecătorie, îi revine tribunalului, ca instanță imediat superioară judecătoriei, iar nu curții de apel, întrucât recursul reglementat în dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este guvernat de regulile speciale de competență stabilite în aceste dispoziții, care au caracter derogator de la regulile generale de competență instituite în Codul de procedură penală.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 86 din 9 februarie 2018 1. La data de 9 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalului Harghita, Secția penală s-a înregistrat recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și (17) din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în sentința penală nr. 878 din 31 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc. La data de 16 noiembrie 2017, recurentul a depus un memoriu prin care a invocat excepția necompetenței instanței, argumentată pe aspectul că demersul său judiciar fiind apel, iar nu recurs, competența de soluționare a acestuia revine Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin decizia nr. 102/C din 11 decembrie 2017, Tribunalul Harghita, Secția penală a admis excepția necompetenței sale funcționale și, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu referire la art. 38 alin. (2) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că deși textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 stabilește că încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs, în condițiile în care noile prevederi procedural penale nu mai prevăd o astfel de cale de atac, aceasta nu poate fi calificată decât ca fiind apel.

Ca urmare, conform normelor de procedură penală, competența funcțională de soluționare a căii de atac revine curții de apel, soluție consacrată de jurisprudența relevantă în materie. 2. Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Prin decizia nr. 42/A din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția necompetenței sale materiale, pusă în discuție, din oficiu și, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita. Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, pentru regulator de competență. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 321/2017 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că recursul reglementat de Legea nr. 47/1992 este o cale de atac specială, cu o fizionomie juridică proprie, care nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă și nici apel, contestație sau plângere în sensul Codului de procedură penală, nu mai există vreo dispută jurisprudențială cu privire la natura juridică a căii de atac, astfel că practica judiciară invocată de Tribunalul Harghita, prin care calea de atac a fost calificată ca „apel”, care a precedat data de 20 iulie 2017, a fost schimbată după această dată.

A mai reținut că, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, competența de soluționare a acestei căi de atac sui generis este expres atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. În consecință, în raport cu argumentele prezentate, constatând că hotărârea de respingere a cererii petentului de sesizare a Curții Constituționale a fost pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, curtea de apel a concluzionat că Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze calea de atac formulată împotriva acesteia, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat-o.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Competența de judecare a recursului formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este stabilită în mod neechivoc prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile.” Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în materia căii de atac formulate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu sunt aplicabile normele procesual penale cu caracter general, relative la competența funcțională și materială a instanțelor judecătorești, legiuitorul stabilind în mod clar faptul că aceasta este supusă controlului judiciar numai în fața instanței imediat superioare celei care a pronunțat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Altfel spus, indiferent de calificarea juridică dată căii de atac prevăzută în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, chestiune, care, de altfel, a fost definitiv tranșată prin Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, competența de soluționare a acesteia este guvernată de dispozițiile de referință din legea specială, care au caracter derogator de la regulile generale instituite prin Codul de procedură penală cu privire la competența instanțelor judecătorești, confirmând caracterul sui generis al căii de atac, astfel cum a fost acesta statuat prin hotărârea instanței de contencios constituțional anterior menționată.

Raportat la considerațiile teoretice menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că Tribunalul Harghita este instanța competentă să soluționeze recursul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (16) și (17) din Legea nr. 254/2013, cuprinsă în sentința penală nr. 878 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, ca instanță imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Tribunalului Harghita, instanță căreia i s-a trimis dosarul.