ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 486/2019

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2011, au fost respinse cererile de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și a C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj a constatat că excepția nu are legătură cu soluționarea fondului prezentei cauze.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 din C. proc. pen., instanța de apel a respins această cerere întrucât nu are legătură cu fondul cauzei, deoarece situația reglementată în C. proc. pen. este diferită de cauza concretă dedusă judecății, iar în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a C. proc. pen. în ansamblu, instanța a respins-o având în vedere că inculpatul apelant nu a învederat care din dispozițiile C. proc. pen. în cauza concretă dedusă judecății au fost încălcate și în ce modalitate.

Împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, a formulat recurs inculpatul A.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a menționat că declară calea de atac împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen. și a dispozițiilor C. proc. pen. în ansamblu, fiind anexate copii ale cererilor înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 9 septembrie 2019, prin care s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 432 din C. proc. pen. și a dispozițiilor C. proc. pen., în ansamblu.

La momentul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional, atât cu referire la dispozițiile art. 406 și 432 din C. proc. pen., cât și cu referire la dispozițiile C. proc. pen. în ansamblu.

S-a menționat că dispozițiile legale invocate au legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că, în ceea ce-l privește pe recurent, există mai multe sentințe penale contradictorii. S-a precizat că, în prezent, se află pe rolul instanței de judecată apelul formulat împotriva Sentinței penale nr. 61/2011 a Tribunalului Bistrița Năsăud. S-a susținut că a existat o contestație în anulare, care, în opinia recurentului, nu a fost judecată în mod echitabil. În acest sens, s-a arătat că inculpatul a fost mai întâi condamnat la o pedeapsă cu executare, după aceea pedeapsa a fost suspendată, iar ulterior hotărârea a fost anulată.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul;

e. acesteia.

În analiza condițiilor enumerate anterior, instanța constată că excepția a fost invocată de inculpatul A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj (Dosarul nr. x/2011), iar aceasta vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și a C. proc. pen., fără ca acestea să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale. Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia. Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că, prin excepția de neconstituționalitate formulată, recurentul a apreciat că dispozițiile art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și ale C. proc. pen. sunt neconstituționale întrucât contravin prevederilor art. 1 alin. (4), alin. (5), art. 11, art. 20, art. 21 alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 148 alin. (2), alin. (4) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și ale C. proc. pen. are ca obiect apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița Năsăud și de către inculpații A., B., C., D., E. și F. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2011.

Prin Sentința penală nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2011 s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. din 1969 și înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și 5 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, toate cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Dispozițiile art. 406 din C. proc. pen. reglementează redactarea și semnarea hotărârilor:

"(1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.

(2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluționarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunțare, și se semnează de toți membrii completului și de grefier.

(3) Dispozitivul hotărârii trebuie să fie conform cu minuta.

(4) În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna, hotărârea se semnează în locul acestuia de președintele completului. Dacă și președintele completului este împiedicat a semna, hotărârea se semnează de președintele instanței. Când împiedicarea îl privește pe grefier, hotărârea se semnează de grefierul-șef. În toate cazurile se face mențiune pe hotărâre despre cauza care a determinat împiedicarea."

Prevederile art. 432 din C. proc. pen. reglementează procedura de judecare a contestației în anulare:

"(1) La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare.

(2) În cazul în care prin contestația în anulare se invocă autoritatea de lucru judecat, judecarea contestației se face cu citarea părților interesate în cauza în care s-a pronunțat ultima hotărâre. Instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie sau, după caz, prin sentință ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

(3) Judecarea contestației în anulare nu poate avea loc decât în prezența inculpatului, când acesta se află în stare de deținere.

(4) Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă."

Înalta Curte constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală (art. 406 și art. 432 din C. proc. pen.) nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze, ce are ca obiect, astfel cum s-a menționat anterior, printre altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din 31 mai 2018 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. x/2011.

Astfel, art. 406 din C. proc. pen. vizează redactarea și semnarea hotărârii din dosar, nerezultând că instanța de apel ar fi învestită cu vreo critică adusă sentinței sub acest aspect, iar art. 432 din C. proc. pen. reglementează procedura de judecată a contestației în anulare, cale extraordinară de atac, fără nicio legătură cu soluționarea cauzei în prezentul stadiu procesual.

În ceea ce privește invocarea neconstituționalității tuturor dispozițiilor din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se află în fața unei excepții ridicate în condițiile prevăzute de lege, nefiind făcută o analiză din perspectiva fiecărui text de lege și a incompatibilității sale cu dispozițiile legii fundamentale, excepția fiind una formală (în mod evident, într-o cauză nu își pot găsi incidența toate dispozițiile procedurale).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și a C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Încheierii din data de 23 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2011, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 406 din C. proc. pen., art. 432 din C. proc. pen. și a C. proc. pen.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2019.

Procesat de GGC - LM