ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3637/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.03.2016, reclamantul A. PFA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 3532/28.01.2016 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x; suspendarea executării actelor administrative atacate, până la soluționarea definitivă a cauzei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 503 din 22 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului A. PFA, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. PFA, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

S-a susținut de către reclamant că hotărârea instanței de fond este nelegală, motivarea ei încălcând principiile contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, instanța analizând parțial, selectiv, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate împotriva actelor administrative contestate, pronunțând o sentință în temeiul unei motivări generice, străină de aspectele cu care a fost învestită. Nu au fost examinate decât motive vizând încălcarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare și principiul proporționalității, considerându-se, în mod nelegal, că celelalte temeiuri ale cererii de chemare în judecată nu reclamă o examinare separată din partea instanței.

Or, această modalitate de soluționare a cauzei a fost una pur formală, în condițiile în care pretinsele nereguli reținute prin actele administrative contestate nu justifica disocierea și respectiva manieră de analiză.

Ca urmare, s-a solicitat să se constate că în speța dedusă judecății nu a avut loc o analiză reală, efectivă și obiectivă, fiind încălcat accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, argumentele reținute de instanță neavând la bază analiza în contradictoriu a susținerilor părților din proces și nici un raționament logico-juridic subsecvent, coerent și unitar.

Sub un alt aspect, sentința instanței de fond a fost criticată și din perspectiva argumentației formulate în legătură cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, nelegalitate justificată în cauză de către reclamant prin raportare la nemotivarea în fapt și în drept a actelor administrative contestate. Hotărârea instanței, similar actelor administrative contestate, nu analizează și nu motivează concordanța dintre starea de fapt și starea de drept, condiție esențială pentru stabilirea respectării principiului legalității, reținându-se ca argumente simple enunțuri, fără nicio trimitere la aspectele concret invocate.

S-a arătat că deși în sarcina reclamantului au fost reținute mai multe pretinse nereguli, unele anterioare încheierii contractului de finanțare, iar altele săvârșite pe perioada de implementare a proiectului, la încadrarea în drept au fost menționate ca temeiuri concrete doar dispozițiile art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Anexa I la Contractul de finanțare, fără să se precizeze pentru fiecare neregulă în parte încadrarea ei în ipoteza vreunei norme anume.

Or, în mod evident, această manieră de întocmire a actelor administrative impune concluzia ca fiind întemeiat motivul de nulitate invocat, fiind încălcate principiile mai sus menționate, prin imposibilitatea exercitării efective a dreptului la apărare și de acces la justiție pentru reclamant.

S-a mai arătat că sprijinul financiar acordat reclamantului s-a realizat în 2 tranșe și pe baza unor verificări din partea reprezentanților intimatei, tot pe baza unor asemenea verificări având loc și încheierea contractului de finanțare, ceea ce înseamnă că cel puțin unele din pretinsele nereguli încalcă principiul irevocabilității actelor administrative, neretroactivității, siguranței și stabilității raporturilor juridice, fiind fondate pe propria culpă a intimatei.

Pe de altă parte, s-a arătat că dispozițiile contractuale avute în vedere de instanța de fond nu reprezintă decât norme sancționatorii, care în niciun caz nu înlătură obligativitatea stabilirii unei corelații dintre fiecare pretinsă neregulă și norma care impune conduita adecvată, normă care trebuie în mod necesar precizată pentru a se putea verifica respectarea principiului legalității și pentru exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

Sub acest aspect, contrar celor reținute de instanța de fond, s-a arătat că actele administrative contestate încalcă mai multe dispoziții legale, și anume prevederile art. 21 pct. 21 și art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cu referire la elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și cerința de motivare a deciziei emise în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță, cât și prevederile art. 43, art. 211 și 213 din Codul de procedură fiscală, forma în vigoare la data emiterii actelor administrativ-fiscale, referitoare la conținutul și motivarea actului administrativ fiscal, forma și conținutul deciziei de soluționare a contestației și procedura de soluționare a contestației, dar și jurisprudența CEDO în ceea ce privește obligația de motivare a deciziilor din partea administrației.

Distinct de aceasta, sentința instanței de fond a fost criticată și pentru faptul că nu indică temeiurile de drept pe care se întemeiază argumentele reținute în cauză, susținându-se că raționamentul expus cuprinde o înșiruire a unor înscrisuri, care au servit la formularea unei concluzii proprii, fără să fi fost indicat și temeiul legal, în măsură să confirme respectiva interpretare a instanței.

Motivarea unei soluții nu poate fi rezumată la enumerarea unor principii, scoase din context, fără a se indica norma și actul care califică drept neregulă o anumită conduită; în speță, instanța adăugând la criteriile și procedura de acordare a finanțării obiectivelor prevăzute în Măsura 112, condiții în privința cărora nu se putea reține că ar fi fost prevăzute prin cererea de finanțare, documentele solicitate pentru stabilirea eligibilității cererii sau prin contractul de finanțare, fiind rezultatul propriei interpretări a instanței.

În condițiile în care reținerile instanței aveau caracter restrictiv, constituind limitări aduse dreptului de a desfășura și alte activități, se impunea ca aspectele menționate drept temeiuri ale abaterilor reținute în sarcina reclamantului să fie expres prevăzute în Ghidul solicitantului și în contractul de finanțare.

Instanța nu era îndrituită să stabilească modalitățile și condițiile de realizare a obiectivului privind instalarea tânărului fermier, fiind necesar ca respectivele chestiuni să rezulte în mod expres din criteriile de eligibilitate și să se facă dovada că potențialul beneficiar a luat cunoștință de acestea.

Însă, între condițiile de eligibilitate și restricții prevăzute în PNDR 2007-2013, Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri", în vigoare la data depunerii cererii de finanțare, nu era prevăzută nicio cerință de felul celor reținute și analizate de prima instanță, fiind astfel evidentă nelegalitatea sentinței, lipsa de temei legal și motivarea străină de natura cauzei.

În fine, a fost invocată și încălcarea principiului neretroactivității și a principiului tempus regit actum, susținându-se că prima instanță ar fi avut în vedere Ghidul solicitantului aferent PNDR 2014-2020, Submăsura 6.1 "Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri" Sesiunea 2 -2016, 2.2 Condiții minime obligatorii pentru acordarea sprijinului, reglementare care introduce condiții referitoare la activitatea salarizată desfășurată de beneficiarului sprijinului financiar și sancțiunea restituirii finanțării acordate, în cazul nerespectării prescripțiilor legale.

Prin întâmpinarea intimatei-pârâte Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate în cauză.

În esență, s-a arătat că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii la situația dedusă judecății, reținându-se în mod justificat că faptele și celelalte aspecte menționate în cuprinsul actelor administrative contestate demonstrează neregula în sensul art. 16 din contract reținută în sarcina recurentului-reclamant.

Au fost reiterate apărările și susținerile de la judecata în fond a cauzei și s-a făcut referire la raționamentul și considerațiile primei instanțe, care a analizat corespunzător problemele în dezbatere, acordând prevalență aspectelor în raport de care se verifică îndeplinirea obiectivelor Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, în cadrul căreia fusese aprobată acordarea sprijinului financiar.

S-a solicitat să se constate că în cauză dreptul la apărare a fost respectat, iar actele administrative contestate, cât și sentința instanței de fond fiind corespunzător motivate cu argumente de fapt și referiri la textele de lege relevante.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 05.10.2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, luând în considerare și observațiile prezentate prin întâmpinare, după reevaluarea probatoriului și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 10.12.2015, înregistrat la autoritatea emitentă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/2015, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant A. Persoană Fizică Autorizată, în calitate de beneficiar al contractului de finanțare nr. x din 19.02.2014, având ca obiect implementarea proiectului "Instalare tânăr fermier A. PF din comuna Slătioara, județul Olt", obligația de plată a unui debit în sumă de 178.840,00 RON, reprezentând sprijinul financiar nerambursabil acordat în cadrul Măsurii 112 prin F.E.A.D.R., pentru nerespectarea de către recurentul-reclamant a angajamentelor asumate prin semnarea cererii de finanțare și a contractului de finanțare.

Misiunea a fost declanșată și a avut la bază sesizarea IPJ Olt - Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, transmisă și înregistrată la AFIR sub nr. x/2015, privind efectuarea unui control în legătură cu proveniența și existența familiilor de albine, verificarea efectuată urmând să stabilească îndeplinirea condițiilor impuse pentru finanțarea respectivului proiect.

Ca urmare, subsecvent verificării pe teren/documentare a stadiului și modului de implementare a proiectului "Instalare tânăr fermier A. PF din comuna Slătioara, județul Olt" au fost identificate mai multe aspecte, pe baza cărora s-a concluzionat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute pentru acordarea finanțării nerambursabile, fiind încălcat scopul Măsurii 112, impunându-se astfel recuperarea ajutorului financiar de la beneficiar.

Referitor la proveniența familiilor de albine cu care a fost constituită exploatația apicolă A. PF, s-a reținut că cele 185 roiuri pe faguri declarate la depunerea cererii de finanțare aparținuseră la origine mamei reprezentantului legal al recurentului-reclamant, care, potrivit propriei declarației, le-ar fi cedat în anul 2013 fiului său, A.

S-a concluzionat astfel că factura de cumpărare seria x nr. x/10.05.2013 depusă la dosarul de finanțare creează suspiciuni cu privire la realitatea operațiunii pe care o consemnează sub mai multe aspecte, anume indicate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

De asemenea, pe baza verificărilor efectuate la vatra stupinei din satul Salcia, comuna Slătioara, și vatra de pastoral din comuna Grădinile, județ Olt, au fost reținute și alte aspecte cu relevanță în ceea ce privește implementarea proiectului în cauză.

S-a constatat că beneficiarul nu a prezentat cele 240 familii de albine conform planului de afaceri, anexat contractului de finanțare.

Cu privire la 150 lăzi de stup cu albine dispuse pe 0 la 3 rame, s-a considerat că acestea nu reprezintă familii de albine, fiind necesară unificarea lor până la intrarea în sezonul de iarnă.

S-a reținut că documentele prezentate pentru justificarea îndeplinirii planului de afaceri, nu au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare (facturi, carnetul stupinei, fișele familiilor de albine).

Beneficiarul nu a prezentat un număr de 121 lăzi stupi verticali 1 corp 1/1 + 1 corp 1/2 și 13 lăzi stupi 2 corp 1/1 + 2 corp 1/2, achiziționați prin proiect și nu a putut justifica lipsa acestora.

Plăcuțele de identificare a familiilor de albine nu erau fixate conform Ordinului MADR nr. 119/25.05.2011 cu completările și modificările ulterioare. Toate plăcuțele de identificare a familiilor de albine prezentau urme de refolosire.

Bunurile necesare pentru desfășurarea activităților apicole achiziționate prin proiect, identificate la vatra stupinei, nu prezentau urme de folosire, acestea fiind practic noi, nefiind utilizate până la data controlului. Acest aspect poate conduce la concluzia că în cadrul stupinei nu s-a desfășurat activitate apicolă, care impune folosirea acestor utilaje/ustensile și echipamente absolut indispensabile.

Un alt criteriu urmărit în activitatea de control efectuată în cauză a avut în vedere modalitatea de folosire a sprijinului financiar, reținându-se că beneficiarul nu a putut justifica că finanțarea primită de la AFIR a fost integral folosită în procesul de producție, modernizare și dezvoltare a fermei apicole, conform obligației asumate prin planul de afaceri, atașat la cererea de finanțare.

Plățile efectuate de A. PFA s-au făcut exclusiv către S.C. B. S.R.L., unde administrator era mama acestuia, C., și D. PFA, angajat al S.C. B. S.R.L., cu excepția unei singure plăți, în sumă de 1.480,00 RON, realizată prin virament către S.C. E. S.R.L., pentru procurarea unui generator electric.

De asemenea, s-a reținut că C. era director al Filialei Județene Olt a Asociației F., asociație având ca membru și pe A. PFA.

În ceea ce privește activitatea desfășurată de reprezentantul legal A., s-a reținut că aceasta nu avea legătură și nu putea fi interpretată ca servind scopului pentru care fusese acordată finanțarea.

Rezulta din documentele depuse la cererea de finanțare că reprezentantul legal al PFA A. s-a instalat pentru prima dată ca șef al exploatației agricole la data de 21.05.2013, iar prin declarația pe propria răspundere din data de 03.06.2013, se susținea că acesta ar fi lucrat 12 luni înaintea instalării, 5 ore/zi la ferma D. PFA din municipiul Caracal, în perioada aprilie 2012-mai 2013, fapt confirmat și de dl. D., prin declarația pe propria răspundere din 03.06.2013.

Din adresa comunicată de Inspecția Muncii, înregistrată la AFIR sub nr. x, rezulta că, în perioada 11.03.2012-30.06.2014, A. a deținut funcția de consilier juridic la S.C. G. S.R.L., cu normă întreagă 8/40.

De asemenea, din Adresa nr. x emisă de ANAF rezulta că A. deține funcția publică de stat de execuție specifică de inspector antifraudă asistent clasa I în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, funcție în care a fost numit pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.07.2014.

S-a mai reținut și că, prin procura notarială autentificată sub nr. x/2015, beneficiarul A. a împuternicit-o pe mama sa, C., să administreze și să coordoneze activitățile specifice din cadrul proiectului, aspect care a fundamentat concluzia autorității administrative că respectiva delegare contravine scopului și obiectivelor Măsurii 112-Instalarea tinerilor fermieri, conform cărora ajutorul financiar urmărește să sprijine și să încurajeze instalarea efectivă în mediul rural, în cadrul fermelor, a persoanelor cu vârsta sub 40 ani, pentru a realiza în mod real și efectiv activități agricole și a fi conducători/șefi de exploatație.

Pe baza acestor elemente, s-a stabilit că în cauză erau incidente prevederile art. 11 (3), art. 13 (2) și art. 16 (1) din Anexa 1 la Contractul de finanțare, impunându-se astfel recuperarea finanțării acordate, pentru nerespectarea obiectivelor proiectului și a scopului urmărit în cadrul Măsurii 112.

Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis în privința recurentului-reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 3532 din 28.01.2016 a intimatei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Actele administrative astfel emise au fost menținute prin hotărârea instanței de fond, constatându-se că acestea reflectă corecta aplicare a legii la situația de fapt existentă în cauză, fiind pe deplin justificată concluzia autorității administrative privind recuperarea ajutorului financiar acordat beneficiarului A. PFA, în baza contractului de finanțare nr. x din 19.02.2014.

În analiza efectuată, prima instanță a acordat o atenție deosebită finalității urmărite prin acordarea sprijinului financiar în cadrul Măsurii 112, concluzionând, raportat la starea de fapt confirmată de înscrisurile administrate în cauză, cât și a reglementărilor legale și contractuale relevante, că beneficiarul A. PFA nu desfășurase în mod real și efectiv activitatea specifică exploatației apicole pentru care primise finanțare, conform proiectului "Instalare tânăr fermier A. PF din comuna Slătioara, județul Olt".

S-a reținut astfel că finanțarea nerambursabilă acordată beneficiarilor în cadrul Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri avea ca obiective generale îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării tinerilor fermieri și sprijinirea procesului de modernizare și în conformitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea animalelor, precum și îmbunătățirea managementului exploatațiilor agricole prin reînnoirea generației, șefilor acestora. Obiectivele specifice se referă la creșterea veniturilor exploatațiilor conduse de tinerii fermieri.

Obiectivele operaționale, potrivit cap. I 1.1. Măsura 112 - Ghidul solicitantului - se referă la creșterea numărului de tineri fermieri care debutează într-o activitate agricolă ca șefi de exploatații și încurajarea tinerilor fermieri pentru realizarea de investiții.

Art. 2.1 din Ghidul solicitantului - Măsura 112 dispune că beneficiarii eligibili pentru sprijinul nerambursabil acordat prin Măsura 112 sunt fermierii în vârstă de până la 40 de ani, persoane fizice sau juridice care practică, în principal, activități agricole.

De asemenea, acordarea finanțării nerambursabile este condiționată de obligația corelativă a beneficiarilor de a desfășura, în mod real, efectiv și cuantificabil activitatea în cadrul exploatației agricole.

În raport de cele expuse, s-a concluzionat că acordarea finanțării nerambursabile în cadrul Măsurii 112 se face în considerarea persoanei care încheie contractul de finanțare, fiind necesar ca beneficiarul schemei de ajutor să îndeplinească anumite condiții la încheierea contractului de finanțare, cât și pe parcursul executării acestuia.

S-a făcut trimitere la prevederile art. 11 (3) - Anexa 1 din Contractul de finanțare, conform cărora "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declanșată procedura insolvenței/falimentului, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești."

Au fost de asemenea menționate prevederile art. 13 (2) din Anexa 1 la Contract, conform cărora "Sprijinul acordat va fi recuperat dacă obiectivele finanțate nu sunt utilizate/folosite conform scopului destinat rezultat din Planul de Afaceri", cât și dispozițiile art. 16 (1) din Anexa 1 la același Contract, care, definind "neregula", arată că prin aceasta se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile legislației naționale/europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității contractante cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."

În raport de starea de fapt evidențiată de verificările efectuate asupra activității desfășurate de reprezentantul legal al operatorului economic A. PFA, ținând seama de prevederile legale și contractuale mai sus evocate, prima instanța a considerat că, în speță, au fost încălcate obiectivele Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri, în condițiile în care respectiva măsură de sprijinire a dezvoltării rurale urmărește și își propune să susțină și să încurajeze instalarea efectivă în cadrul fermelor a persoanelor cu vârsta sub 40 ani, în scopul realizării efective de activități agricole și pentru a fi conducători/șefi de exploatație.

Or, în contextul în care funcțiile de administrare și coordonare a activității erau exercitate de o altă persoană mandatată în acest scop, beneficiarului finanțării neavând practic posibilitatea să desfășoare în mod efectiv activitate în cadrul exploatației apicole din comuna Slătioara, județ Olt, acesta îndeplinind, începând cu data de 01.07.2014, funcția de inspector antifraudă, funcționar public, numit pe perioadă nedeterminată, la Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, rezulta fără echivoc că, în caz, a fost eludat scopul esențial în vederea căruia fusese acordată finanțarea.

Ca urmare, instanța de fond a arătat că nu există justificare pentru anularea actelor administrative contestate, fiind întemeiate constatările și concluziile intimatei privind recuperarea finanțării nerambursabile acordate beneficiarului A. PFA.

Prin motivele de recurs formulate, sentința instanței de fond a fost în principal criticată pentru faptul că analiza și motivarea oferită în sprijinul soluției pronunțate nu au avut în vedere decât aspectul referitor la activitatea desfășurată de reprezentantul legal al operatorului economic, deși prin actele administrative contestate era reținută săvârșirea mai multor nereguli, iar acțiunea în justiție promovată cuprindea motive distincte de nelegalitate și netemeinicie, îndreptate împotriva constatărilor punctuale ale autorității intimate.

În aprecierea Înaltei Curți soluția instanței de fond este corectă, criticile și susținerile din recurs fiind neîntemeiate.

Analiza circumstanțelor obiective, cât și a elementelor de fapt relevante, raportate la dispozițiile legale aplicabile, demonstrează încălcarea de către recurentul-reclamant a principalei sale obligații, și anume asigurarea finalității urmărite prin acordarea sprijinului financiar în cadrul Măsurii 112 - Instalarea tinerilor fermieri.

În acest sens, Înalta Curte arată că orice finanțare nerambursabilă urmărește realizarea unui scop/obiectiv, îndeplinirea acestui rezultat constituind cauza acordării ajutorului financiar.

Aceasta înseamnă că nu se poate vorbi de o conduită conformă cu legea și/sau de îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor contractuale dacă nu a fost realizată finalitatea urmărită prin acordarea sprijinului financiar.

Ca urmare, întreaga conduită a beneficiarului trebuie analizată din perspectiva scopului urmărit prin acordarea sprijinului financiar.

Or, în condițiile în care finanțarea nerambursabilă acordată recurentului-reclamant avea ca finalitate instalarea efectivă în cadrul fermelor a persoanelor cu vârsta sub 40 ani, în scopul realizării de activități agricole și pentru a fi conducători/șefi de exploatație, Înalta Curte constată că, în mod justificat, prima instanță a analizat prioritar în cauză aspectele legate de activitatea reprezentantului legal A., de persoana beneficiarului fiind direct condiționată acordarea sprijinului financiar, iar în raport de concluzia exprimată nu mai era necesară, fiind de prisos, examinarea celorlalte motive invocate în cererea de chemare în judecată.

În consecință, nu poate fi primită critica din recurs vizând așa-zisa analiză parțială, selectivă și pur formală, din partea instanței, a motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate în contra actelor administrative contestate.

Înalta Curte constată că sentința instanței de fond nu conține o motivare generică sau străină de aspectele cu care a fost învestită, ci dimpotrivă, cuprinde analiza chestiunii decisive în rezolvarea litigiului, iar faptul că opinia instanței concordă cu punctul de vedere al autorității intimate nu echivalează cu neexaminarea pricinii ori cu nemotivarea soluției.

De asemenea, raportat la elementele esențiale avute în vedere la adoptarea sentinței, Înalta Curte constată că și actele administrative emise în cauză indică temeiurile de fapt și în drept care au justificat emiterea acestora.

În consecință, nu va primită nici critica referitoare la pretinsa nemotivarea de către instanță și de autoritatea administrativă a concordanței dintre starea de fapt reținută și normele de drept aplicabile, iar în legătură cu această chestiune, Înalta Curte arată că nu era necesar să se precizeze pentru fiecare neregulă în parte încadrarea ei în ipoteza unei norme anume.

Rezultă din cuprinsul sentinței că aspectele analizate, similar reținerilor și constatărilor efectuate în etapa administrativă, constituie elemente componente ale unei singure nereguli.

Neregula constatată vizează nerespectarea obiectivului general, de bază al acordării finanțării, și anume neimplicarea directă, nemijlocită, efectivă a beneficiarului la locul implementării proiectului, având în vedere numirea acestuia ca funcționar public pe durată nedeterminată, într-o altă localitate. Or, îndeplinirea funcției publice, în contextul felului muncii, a duratei de lucru și a locului exercitării creează o imposibilitate obiectivă pentru titularul acesteia de a desfășura personal și simultan activitatea agricolă asumată în cadrul contractului de finanțare încheiat.

Ca atare, și în aprecierea Înaltei Curți, în mod temeinic și în deplină concordanță cu starea de fapt existentă în cauză, autoritatea pârâtă a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) și art. 13 (3) din Anexa I Prevederi Generale din Contract - cu privire la constatarea și sancționarea unei nereguli, făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, precum și de prevederile art. 11 (3) și art. 16 (1) din Contractul de finanțare, Înalta Curte constată ca fiind pe deplin justificată aplicarea în cauză a unei sancțiuni, în conformitate cu dispozițiile legale.

Cu aceste precizări, Înalta Curte constată că soluția de menținere a actelor administrative emise în privința recurentului-reclamant și considerentele expuse în susținerea acesteia sunt valabile și corect întemeiate, instanța de control judiciar însușindu-și în totalitate raționamentul primei instanțe, sentința atacată fiind legală sub toate aspectele invocate prin cererea de recurs.

Nu va fi primită nici critica vizând pretinsa încălcare a principiului neretroactivității și a principiului tempus regit actum, fiind o simplă afirmație faptul că instanța de fond și-ar fi întemeiat soluția pe o reglementare ulterioară faptelor cauzei, ceea ce evident nu este cazul în speță, prevederile legale evocate în cuprinsul sentinței având corespondent în Ghidul solicitantului aferent PNDR 2007-2013.

De asemenea, nici faptul că sprijinul financiar acordat recurentului-reclamant, cât și încheierea contractului de finanțare, au avut loc pe baza unor verificări anterioare ale reprezentanților autorității intimate nu constituie o împrejurare care să conducă la reformarea sentinței, din perspectiva principiului irevocabilității actelor administrative, al neretroactivității, siguranței și stabilității raporturilor juridice.

Sub acest aspect, Înalta Curte arată că validarea documentației în etapa prealabilă nu împiedică efectuarea unor controale ulterioare, în condițiile în care finanțarea contractului este asigurată în cea mai mare parte din fonduri de la bugetul Uniunii Europene, sub condiția respectării stricte a legalității în utilizarea lor.

În raport de toate cele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/204, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză și va menține sentința instanței de fond, ca temeinică și legală, sub toate aspectele invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A. PFA împotriva sentinței nr. 503/2016 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2017.