ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3871/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 12 septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Persoană Fizică Autorizată A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 17127 din 21 iunie 2016 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 18 aprilie 2016, înregistrat la AFIR sub nr. x din 21 aprilie 2016 privind proiectul x din 16 iulie 2010 "Dezvoltare și modernizare exploatație pomicolă", prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 105.906,99 RON.

Prin Sentința civilă nr. 180 din 16 martie 2017, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea reclamantei PFA A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta PFA A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, admiterea acțiunii, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Printr-o primă critică, recurenta-reclamantă susține nelegalitatea sentinței de fond, ca urmare a pronunțării acesteia cu încălcarea principiilor contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, motivarea este contradictorie, străină de natura cauzei, iar considerentele nu reflectă faptul că raționamentul logico-juridic a fost fondat pe o analiză reală, concretă și efectivă a motivelor invocate împotriva actelor administrative contestate.

Se reține că prima instanță a analizat starea de fapt și de drept printr-o manieră pur formală, selectivă, parțială, unele dintre considerente nefiind altceva decât simple enunțuri reținute în mod arbitrar și fără o legătură cu înscrisurile depuse și prevederile contractului de finanțare.

Neregulile imputate sunt analizate într-o manieră confuză, generală, la fel cum acestea au fost menționate în procesul-verbal de constatare și stabilire a creanței bugetare, deși obiectul și natura cauzei impuneau o abordare strictă a neregulilor imputate.

Consideră recurenta-reclamantă că în acest mod s-au încălcat principiile legalității, contradictorialității și tratamentului egal, instanța de fond achiesând practic la modalitatea de întocmire a actelor administrative contestate, ceea ce conduce și la încălcarea dreptului la o bună administrare, prezumție de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil.

Cea de-a doua critică susține nelegalitatea sentinței primei instanțe ca urmare a analizării unei stări de fapt stabilite în mod arbitrar, confuz, iar argumentele fondate ignoră înscrisurile aflate la dosar și încalcă grav principiile legalității, irevocabilității, neretroactivității, proporționalității, siguranței și stabilității raporturilor juridice.

Neregula ce constă în "Nerespectarea criteriului de selecție S4 pentru care a primit 20 de puncte, punctaj cu care a fost selectat" este anterioară încheierii contractului de finanțare și acordării primei tranșe de plată, mai mult, este eventual întemeiată pe culpa intimatei-pârâte care a apreciat îndeplinite condițiile legale în vederea încheierii contractului de finanțare.

Neregulile constând în "Nerespectarea Planului de afaceri atașat la cererea de Finanțare și implicit a declarației pe propria răspundere prin care s-a angajat ca toate activitățile prevăzute de Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislației în vigoare", "Beneficiarul nu a respectat obiectivul specific din Fișa Măsurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatației conduse de tânărul fermier" și "Nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale pomicole" sunt eventuale nereguli care pot fi reținute în perioada de execuție a contractului de finanțare și nu pot fi reținute concomitent cu prima neregulă, deoarece se oferă la perioada de implementare a proiectului.

Acordarea celei de-a doua tranșe de plată și verificarea condițiilor acordării ei, certifică legalitatea, regularitatea, conformitatea operațiunilor și documentelor justificative prezentate, operațiunile fiind supuse principiilor irevocabilității, neretroactivității, siguranței și stabilității raporturilor juridice, precum și eventual principiului nemo allegans propriam turpitudinem auditur.

Mai arată recurenta-reclamantă că funcția de monitorizare trebuia executată în raport de concluziile procesului-verbal din data de 27 ianuarie 2016, respectiv modificările substanțiale ale proiectului de la data ultimei plăți, înstrăinarea obiectului contractului și încetarea activității exploatației și nu încheierea contractului de finanțare și verificarea condițiilor privind acordarea tranșelor de plată, verificări efectuate anterior de intimata-pârâtă.

Din această perspectivă, susține recurenta-reclamantă, se explică motivele expuse în cadrul primei critici, nemotivarea în fapt și în drept a actelor administrative contestate și maniera lor confuză, de întocmire.

Dreptul de a constata alt tip de nereguli decât cele menționate, raportat la clauzele contractuale, tranșele de plată, verificarea acordării lor și situația de fapt și de drept este coroborat și cu faptul că la data încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a neregulii durata de execuție a contractului era expirată, cât și durata de valabilitate.

Recurenta-reclamantă combate argumentul sentinței atacate, arătând că nerealizarea obiectivelor din planul de afaceri nu poate lua caracterul unei nereguli, în condițiile în care reținerea lui este contradictorie cu situația de fapt și procesul-verbal încheiat la locul investiției nu se dovedește culpa reclamantei și nu demonstrează existența unor acțiuni/inacțiuni ale acesteia, săvârșite cu intenție și care au condus la nerealizarea producției.

Planul de afaceri nu constituie un criteriu de eligibilitate, nu are forță obligatorie, conform dispozițiilor contractului de finanțare, ci are doar un caracter tehnic-orientativ și a fost întocmit pe baza unor previziuni/simulări referitoare la cantitatea de prune care s-ar fi putut realiza.

În opinia recurentei-reclamante trebuie dovedită reaua-credință prin faptul că nu a fost întreținută plantația și nu a fost folosit sprijinul financiar în scopul acordat.

Scopul programului și acordării sprijinului financiar este încurajarea fermierilor să se stabilească în mediul rural și să desfășoare activități agricole, scop care nu poate fi suprimat arbitrar, prin emiterea unor acte administrative, tocmai când munca depusă începe să dea rezultate.

Din motivare nu rezultă care activități au fost desfășurate cu nerespectarea legislației în vigoare, nu rezultă că sprijinul financiar nu a fost folosit conform scopului în care acesta a fost acordat, toate acestea fiind analizate din perspectiva planului de afaceri, când, logic și legal, analiza trebuia făcută invers.

Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra neregulii ce vizează modalitatea de folosire a sprijinului financiar, deoarece aceasta nu este analizată și motivată prin decizia emisă în soluționarea contestației.

Invocarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 este nelegală și reflectă modalitatea superficială de analiză a cauzei, în condițiile în care dispozițiile reținute nu au nicio legătură cu modalitatea de constatare și sancționare a unor eventuale nereguli, termenul de 5 ani este valabil pentru recuperarea creanței bugetare și nu pentru modalitatea de constatare a neregulilor, ce este supusă termenelor și condițiilor din contractul de finanțare.

Constatarea unui criteriu de selecție după 6 ani de la încheierea contractului nu are nimic în comun cu concluziile procesului-verbal întocmit la locul investiției, reprezintă o reinterpretare a acestui criteriu de eligibilitate în temeiul unor ghiduri apărute ulterior și care încalcă principiul neretroactivității.

La data analizării cererii de finanțare s-a solicitat doar o adeverință care să dovedească apartenența la o formă asociativă, fără să se solicite un contract între beneficiarul sprijinului și forma asociativă privind livrarea cantității de prune, nu s-a solicitat ca asociația să facă dovada unor spații de depozitare și condiții de păstrare a mărfii livrate și nu s-a solicitat dovada posibilității de comercializare de către sociație a prunelor livrate.

Concluzionează recurenta-reclamantă în sensul că încălcarea principiului legalității a determinat și încălcarea principiului proporționalității, prevăzut de art. 2 lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cauză nu s-a demonstrat mai presus de orice dubiu faptul că a intervenit o modificare substanțială a proiectului, obiectivele/investițiile au fost înstrăinate sau exploatația și-a încetat activitatea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

În cadrul acestei critici, recurenta-reclamantă susține că sentința instanței de fond este motivată unilateral, străină de natura celor cu care a fost investită, iar raționamentul logico-juridic nu este fondat pe o analiză reală, concretă și efectivă a motivelor de casare.

Se mai susține că motivarea este realizată într-o manieră confuză, generală, fără să se analizeze în concret fiecare neregulă imputată, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor C. proc. civ., art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră dreptul la o bună administrare.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă, deși își întemeiază critica pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu invocă nemotivarea sentinței de fond, ci doar maniera generală în care s-a efectuat, fără a se analiza în concret neregulile imputate.

De asemenea, deși se pretinde că argumentele sunt străine de natura pricinii, ipoteza nu este dezvoltată pentru a putea să fie luată în considerare de instanța de recurs.

Pentru a dispune casarea hotărârii în temeiul pct. 6 al art. 488 din C. proc. civ., este necesar ca motivarea să lipsească cu desăvârșire sau aceasta, deși există din punct de vedere formal, să nu răspundă la exigențele unei motivări reale care să reflecte argumentația și elementele avute în vedere de judecător la pronunțarea hotărârii.

În speța de față, prin considerentele expuse la paginile 18 - 20 din hotărârea recurată, judecătorul fondului a adus argumente referitoare la nerespectarea planului de afaceri, situația tranșei a doua decontată de AFIR, prescripția dreptului de a stabili creanța bugetară, neîndeplinirea criteriului de selecție S4, invocarea culpei autorității, încălcarea temeiului de drept, nerespectarea principiului proporționalității, nerespectarea obiectivului specific, acestea reprezentând motivele de fapt ale acțiunii introductive.

Prin urmare, nemulțumirea părții referitoare la modalitatea de motivare nu poate determina casarea hotărârii, iar din conținutul considerentelor rezultă că judecătorul a răspuns punctual la toate criticile formulate de reclamantă în raport de actul administrativ atacat.

Prin urmare, motivul de casare analizat va fi respins ca nefondat.

Recurenta-reclamantă reiterează chestiunea nemotivării actelor administrative contestate, expusă și în fața primei instanțe, care a răspuns criticii la fila x din sentința pronunțată.

În recurs, deși se susține în continuare lipsa motivării actelor administrative contestate, prin calea de atac exercitată în cererea formulată nu se aduce niciun argument referitor la nelegalitatea hotărârii instanței de fond sub acest aspect.

În privința neregulii constând în "Nerespectarea criteriului de selecție S4 pentru care a primit 20 de puncte, punctaj cu care a fost selectat", recurenta-reclamantă susține că este o neregulă anterioară încheierii contractului de finanțare și acordării primei tranșe de plată, că aceasta nu subzistă și este întemeiată pe culpa intimatei-pârâte, astfel că s-au încălcat principiile irevocabilității, siguranței și stabilității raporturilor juridice, neretroactivității, dar și principiul nemo allegans propriam turpitudinem auditur.

Astfel, se susține că încheierea contractului de finanțare și acordarea tranșei I de plată, validează definitiv eligibilitatea cererii de finanțare și îndeplinirea condițiilor, iar acordarea celei de-a doua tranșe, notificarea acordării ei validează îndeplinirea obligațiilor asumate în contract, motiv pentru care a intervenit și prescripția dreptului de a stabili creanțe bugetare.

Recurenta-reclamantă a primit 20 de puncte pentru îndeplinirea criteriului de selecție S4, datorită apartenenței la o formă asociativă, respectiv B., județul Olt și avea obligația să comercializeze produsele prin intermediul acesteia.

Recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație, ceea ce a condus la nerespectarea criteriului de selecție S4.

Astfel, devin incidente disp. art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerințele de sustenabilitate prevăzute de procedurile aplicabile și va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Curtea de Apel Craiova a reținut în mod corect că participarea reclamantei la o formă asociativă este pur formală, neexistând nicio relație comercială între părți, aspect, de altfel, recunoscut de aceasta.

Cu ocazia semnării contractului de finanțare, beneficiarul se obligă să execute proiectul aprobat și este singurul răspunzător pentru neîndeplinirea obiectivelor și planului de afaceri, iar eligibilitatea unei tranșe nu înlătură constatările efectuate ulterior.

Potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de încheiere a programului, în acest interval de timp existând dreptul autorității competente de a efectua verificări cu privire la respectarea condițiilor de eligibilitate asumate.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că sunt nefondate criticile referitoare la încălcarea principiilor irevocabilității, siguranței și stabilității raporturilor juridice, neretroactivității și principiului nemo allegans propriam turpitudinem auditur, beneficiarul fiind responsabil de abaterile comise ce pot fi încadrate în categoria neregularităților în sensul dispozițiilor Legii nr. 66/2011, iar autoritatea competentă are dreptul să rezilieze contractul de finanțare și să recupereze prejudiciul.

Jurisprudența Înaltei Curți exemplificată prin Deciziile nr. 4826 din 16 noiembrie 2012 și nr. 6708 din 15 octombrie 2013 nu are aplicabilitate în prezenta cauză, deoarece prin cele două hotărâri s-a statuat asupra situației în care verificarea documentației depuse de solicitant s-a realizat conform ghidului valabil la momentul iulie 2011 și nu a ghidului valabil în noiembrie 2011, aceste aspecte neavând legătură cu motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă și analizate de prima instanță.

În privința neregulilor ce constau în:

- Nerespectarea Planului de afaceri atașat la cererea de finanțare și implicit a declarației pe propria răspundere prin care s-a angajat că toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate cu respectarea legislației în vigoare;

- Beneficiarul nu a respectat obiectivul specific din Fișa măsurii 112, referitor la creșterea veniturilor exploatației conduse de tânărul fermier;

- Nerespectarea prevederilor din Planul de afaceri cu privire la folosirea sprijinului financiar de care a beneficiat pentru producție, modernizarea și dezvoltarea fermei sale pomicole, recurenta-reclamantă susține că sunt nereguli ce pot fi reținute în perioada de execuție a contractului de finanțare, respectiv de implementare a proiectului, iar acordarea celei de-a doua tranșe confirmă îndeplinirea prevederilor contractului de finanțare.

Recurenta-reclamantă, mergând pe același raționament, susține încălcarea acelorași principii sus-menționate, dar și faptul că eventualele nereguli ce puteau fi reținute și în temeiul cărora putea fi retras sprijinul financiar, ar fi trebuit să se raporteze la verificările vizând modificările substanțiale ale proiectului de la data ultimei plăți, înstrăinarea obiectului contractului și încetarea activității exploatației și nu nereguli vizând încheierea contractului de finanțare și verificarea condițiilor privind acordarea tranșelor de plată.

Chiar din cuprinsul contractului de finanțare reies obligațiile beneficiului astfel cum sunt descrise în Anexa I, respectiv executarea proiectului în conformitate cu modul în care a fost aprobat; respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri, pe toată durată contractului; existența monitorizării pe parcursul perioadei de implementare și recuperarea ajutorului financiar.

Art. 1 din contractul de finanțare stabilește ca beneficiarul să accepte finanțarea nerambursabilă și să se angajeze să desfășoare Proiectul pe propria răspundere.

De asemenea, Ghidul solicitantului și Fișa Măsurii 112 prevăd posibilitatea recuperării sprijinului, dacă solicitantul nu s-a conformat Planului de afaceri, iar din declarația pe propria răspundere a solicitantului reiese că acesta se angajează ca toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri să fie realizate întocmai, în sens contrar se acceptă ca proiectul să devină neeligibil sau contractul să fie reziliat.

În conformitate cu cele sus-menționate, reiese obligația corelativă a autorității competentă să efectueze verificări în toate etapele de derulare a contractului, dar și în perioada de monitorizare și să recupereze ajutorul fără ca nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora, în diferitele etape să nu mai poată atrage răspunderea beneficiarului.

În vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene, este posibilă și legală retragerea ajutorului, chiar și în ipotezele prezentate de recurenta-reclamantă, când au fost acordate sumele de bani prin tranșele I și II, neputându-se vorbi de o "expirare" a termenului de verificare a condițiilor în care au fost acordate tranșele, anterior termenului de 5 ani prevăzut de disp. art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Referitor la calificarea Planului de afaceri, ca neavând caracter obligatoriu, Înalta Curte urmează să constate că susținerea este greșită din perspectiva prevederilor contractuale care obligă beneficiarul să respecte întocmai Planul de afaceri, în sens contrar, sancțiunea fiind retragerea ajutorului și rezilierea contractului (a se vedea dispozițiile legale mai sus arătate).

În concret, recurentei-reclamante i s-a imputat faptul că în perioada 2013 - 2015 a avut încasări nesemnificative din vânzarea prunelor, iar Planul de afaceri a fost îndeplinit în proporție de 4% și nu minimul de 5%, este evident astfel că nu au fost respectate obiectivele propuse - creșterea veniturilor exploatației conduse de tânărul fermier, ca parte integrantă din cererea de finanțare.

Din acest motiv, înscrisurile depuse în calea de atac a recursului nu conduc la o altă concluzie, deoarece se referă la perioada ulterioară monitorizării și posibilității de retragere a ajutorului nerambursabil.

Motivele de recurs ce privesc încălcarea principiului legalității și principiului proporționalității nu pot fi primite, pe de o parte, prin constatarea întocmirii actelor administrative atacate în conformitate cu prevederile legale și, pe de altă parte, neregulile depistate afectează întreaga investiție.

În această situație, beneficiarul este dator să restituie integral sumele primite cu titlu de finanțare nerambursabilă, măsura adoptată este adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, în raport de afectarea proiectului în integralitate.

În concluzie, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Persoană Fizică Autorizată A. împotriva Sentinței nr. 180 din 16 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.

GGC - MM