ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2572/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 5 București, obligarea acesteia la plata sumei de 1.499.238,24 RON, prejudiciu cauzat prin actele nelegale emise, la 1.000.000 daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentința civilă nr. 406/20.01.2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta la plata sumei de 5.483 RON, reprezentând despăgubiri materiale.

Totodată, a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat, obligând pârâta la plata sumei de 380 RON cheltuieli de judecată, proporțional cu valoarea despăgubirilor acordate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.A., cât și pârâta Primăria Sectorului 5 București, iar prin încheierea de ședință din data de 12.02.2016, Curtea de apel a dispus calificarea căii de atac drept recurs, considerând că dispoziția specială din Legea nr. 554/2004 se aplică cu prioritate, iar calea de atac împotriva hotărârilor în materia contenciosului este calea recursului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 12.02.2016, a dispus calificarea căii de atac drept recurs, considerând că dispoziția specială din Legea nr. 554/2004 se aplică cu prioritate, iar calea de atac împotriva hotărârilor în materia contenciosului este calea recursului.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1018 din 26 februarie 2016, a admis excepția tardivității și, în consecință, a respins ca tardiv recursul formulat de recurenta Primăria Sectorului 5 București împotriva sentinței civile nr. 406/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

Totodată, a respins recursul formulat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 406/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, ca nefondat.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

1.1 În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege.

În raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, se constată că Decizia nr. 1018 din 26 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este definitivă.

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. dispune că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Art. 287

16

alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, modificat prin art. 61 pct. 4 din Legea nr. 76/2012 stipulează că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel".

Potrivit art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 77/2012 în vigoare din 01.01.2013,

"(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel."

Așadar, chiar dacă împotriva sentinței tribunalului s-ar fi putut declara calea de atac a apelului, decizia pronunțată de curtea de apel nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă, în dispozițiile art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006 prevăzându-se calea de atac "numai" a apelului sau "numai" a recursului, nedispunându-se vreo cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de curtea de apel în astfel de cauze.

Totodată, se reține că, în materia contenciosului administrativ, s-a statuat că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispozițiilor C. proc. civ. din 2010 împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel ca instanțe de contencios administrativ, se califică și se înregistrează ca cereri de recurs, având în vedere dispozițiile art. 7-12 din Legea nr. 76/2012.

1.2. În ceea ce privește criticile împotriva încheierii din 12.02.2016, prin care Curtea de apel a procedat la calificarea căii de atac împotriva sentinței tribunalului drept recurs, instanța de control judiciar are în vedere Decizia nr. 20 din 5 octombrie 2015 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava referitor la interpretarea și aplicarea art. 287

16

din O.U.G. nr. 34/2006, cu privire la calificarea căii de atac în litigiile având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și în cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică, prin care s-a statuat că:,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 287

16

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată de către secția de contencios administrativ a tribunalului în procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică poate fi atacată numai cu recurs. Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.,,.

În acest sens, prin Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, la art. 55 s-a stabilit că

"(1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

Conchizând, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva hotărârii atacate, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului, întrucât are caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 12 februarie 2016 și Deciziei nr. 1018 din 26 februarie 2016 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2018.