ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2020

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 402/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/2018 din data de 26 noiembrie 2018 reclamantul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 7.929 de RON, actualizată cu dobânda legală.

În motivare, a arătat că la data de 2 septembrie 2017, în jurul orei 12:00, pârâtul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, pe raza stațiunii Bușteni, s-a pus în mișcare cu spatele, efectuând manevra de mers înapoi, fără a se asigura și fără a fi dirijat de o altă persoană, ieșind astfel pe DN 1, strada x, iar la pătrunderea pe DN1 nu a acordat prioritate de trecere motocicletei marca x, model x, cu nr. de înregistrare MAI x, condusă regulamentar de B., iar în urma accidentului a rezultat și vătămarea corporală a agentului de poliție.

Prin Sentința civilă nr. 1519 din 27 februarie 2019, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Ploiești a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. Totodată, conform art. 1028 C. proc. civ., în materia cererilor cu valoare redusă, competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Din actele dosarului s-a reținut faptul că domiciliul pârâtului este în București, str. x.

Prin Sentința civilă nr. 3943 din data de 3 iunie 2019 Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 6 București a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., articol ce reglementează regula generală de competență teritorială "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

De asemenea, dispozițiile art. 113 C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială alternativă, prevăzându-se la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. că "în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Astfel, s-a reținut că, în cauză, este vorba de o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care reclamantul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova solicită, în calitate de proprietar al motocicletei, obligarea pârâtului la repararea pagubei suferite, respectiv la plata sumei în cuantum de 7929 RON, necesare pentru remedierea avariilor produse motocicletei în cauză.

Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - acțiune în răspundere delictuală - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., o competență alternativă.

În cauză, sunt incidente și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. menționate anterior, în materia răspunderii civile delictuale sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar prin opțiunea justificată legal de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. stabilește pe deplin competența teritorială a instanței.

Astfel, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Ploiești, judecătoria în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul - prejudiciul fiind produs în patrimoniul Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, cu sediul în Mun. Ploiești, în calitate de proprietar al motocicletei marca x, având numărul de înmatriculare x, astfel cum se susține în cererea de chemare în judecată - reclamantul a învestit în mod legal această instanță, respectiv Judecătoria Ploiești, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea reclamantului nu poate fi contestată nici de către pârât și nici de către instanță.

În baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost sesizată cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

Prin Decizia nr. 4826 din 16 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a înaintat cauza secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin contencios administrativ se înțelege:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate atât printr-un act administrativ unilateral, cât și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.

Or, litigiul dedus judecății în prezenta cauză a fost determinat de pretențiile reclamantului Inspectoratul Județean de Poliție Prahova materializate într-o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care, în calitate de proprietar al motocicletei marca x, având numărul de înmatriculare x, a solicitat obligarea pârâtului A. la repararea pagubei suferite, respectiv la plata sumei în cuantum de 7.929 RON, necesare pentru remedierea avariilor produse motocicletei în cauză.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reține că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantului Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, în calitate de proprietar al motocicletei marca x, de obligare a pârâtului la repararea pagubei suferite, respectiv la plata sumei de 7.929 RON, necesară pentru remedierea avariilor produse motocicletei în cauză.

Așadar, se constată că suma de bani pretinsă de reclamant își are izvorul în fapta cauzatoare de prejudicii a pârâtului.

Înalta Curte reține că aceste pretenții sunt întemeiate pe fapta pârâtului, de a produce accidentul care a avariat motocicleta a cărui proprietar este reclamantul.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (...) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Conform art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În speță, sunt deopotrivă competente atât instanța de la domiciliul pârâtului A., respectiv Judecătoria Sectorului 6 București, cât și instanța de la locul săvârșirii accidentului, respectiv Judecătoria Ploiești.

Față de cele arătate mai sus, competența de soluționare revine Judecătoriei Ploiești, prima instanță sesizată.