ÎCCJ, Decizia nr. 189/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secției a III-a civilă, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul pentru faliment din SUA, California, D. Sacramento, respectiv decizia de confirmare a planului de reorganizare al reclamantei. În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1094 și art. 1102 alin. (2) C. proc. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin Sentința civilă nr. 1218 din 21 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis cererea de recunoaștere a hotărârii străine.

Apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București și decizia pronunțată în apel Apel declarat de pârâtul B. împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București a fost admis prin Decizia civilă nr. 353A din 25 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul anulării hotărârii și trimiterii cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul București.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, în rejudecare Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub numărul de Dosar x/2015 Prin Sentința nr. 1654 din 13 decembrie 2016, Tribunalul București, secția III-a civilă a admis acțiunea, a dispus recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii străine reprezentate de decizia de confirmare a planului de reorganizare din 12 iulie 2012 în cauza 2010-34418 înregistrată la Tribunalul pentru faliment al SUA, Districtul de Est al Californiei, divizia Sacramento, la data de 26 iulie 2012.

Apelul declarat împotriva sentinței pronunțate în rejudecare de Tribunalul București și decizia pronunțată în apel Prin Decizia nr. 844A din 19 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva Sentinței civile nr. 1654 din 13 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția III-a civilă.

Recursul declarat împotriva deciziei pronunțate în apel Pârâtul B. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 844 A din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Recursul a fost înregistrat sub nr. x/2015*, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Încheierea nr. 741 din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele arătate în continuare. Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătorești pronunțate în Satele Unite ale Americii de confirmare a planului de reorganizare al reclamantei, în care figura și o creanță a pârâtului B., rezultată din tranzacția încheiată între cei doi în urma divorțului, cerere fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1094 și urm. și art. 1102 alin. (2) C. proc. civ. Din perspectiva competenței funcționale speciale, în raport cu obiectul și natura cauzei, litigiul pendinte are ca obiect o acțiune civilă, iar hotărârile pronunțate de instanțele anterioare au fost date de secția a III-a Civilă a Tribunalului București, respectiv a Curții de Apel București, iar instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată este secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea de declinare a competenței pronunțată de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție Ca urmare a declinării de competență, litigiul a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2015**. Prin Încheierea nr. 920 din 15 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul, spre competentă soluționare, Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând considerentele arătate în continuare. În raport cu regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă începând cu data de 13 aprilie 2011, respectiv 1 octombrie 2018, stabilite de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 și, respectiv nr. 99 din 20 septembrie 2018, întrucât litigiul are ca obiect o acțiune în recunoașterea unei hotărâri străine și față de dispozițiile art. 106 alin. (2) și art. 107 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine secției a II-a civile. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136 alin. (1) și (3) cu referire la art. 133 pct. 2 C. proc. civ. referitoare la ivirea conflictului negativ de competență între două secții ale Înaltei Curți și va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. Litigiul în privința căruia s-a ivit conflictul negativ de competență are ca obiect recunoașterea pe teritoriul României a efectelor hotărârii judecătorești pronunțate în Statele Unite ale Americii, prin care a fost confirmat planul de reorganizare al reclamantei A.. Conform algoritmului de repartizare a cauzelor între secția I civilă și secția a II-a civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilit prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu data de 13 aprilie 2011, secției a II-a civile îi revine competența de soluționare a cauzelor având ca obiect "recunoașterea înscrisurilor și hotărârilor străine - exequator (ID 4425, ID 3580)". Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice". Întrucât recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 februarie 2018, sub incidența regulilor de repartizare stabilite prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 8 din 5 aprilie 2012, conform algoritmului de distribuire a dosarelor între cele două secții civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție reglementate prin hotărârea respectivă, se reține că, în raport cu obiectul cauzei - recunoașterea unei hotărâri străine (exequator) în materia falimentului - și independent de titulatura secțiilor specializate ale instanțelor inferioare care au pronunțat în litigiu hotărârile anterioare, competența de soluționare revine secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Completul de 5 judecători va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.