ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1078/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1078/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 180 din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., împotriva Sentinței civile nr. 362/13.04.2018, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.
În motivare, instanța de apel a arătat că faptele apreciate de reclamantă ca prejudiciabile moral sunt legate de articole de presă și declarații publice de presă făcute de pârâți, iar caracterul ilicit al faptei trebuie analizat prin raportare la libertatea de exprimare, garantată de Constituție, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că o anumită doză de exagerare trebuie tolerată în cazul în care există o dezbatere publică privitoare la chestiuni de interes general, iar, criticile pot fi uneori virulente, limitele criticii admisibile fiind mai largi în privința unui om politic decât în privința unui simplu particular.
Raportat la situația de fapt reținută mai sus, din probele depuse la dosar de reclamantă, căreia, potrivit art. 249 din C. proc. civ., îi revine sarcina probei în acest litigiu, rezultă că articolele de presă fac referire la situații de interes pentru public, la medici care desfășoară activitatea într-un spital public.
Cu toate acestea din niciunul din articolele de presă nu rezultă că acestea o vizează direct pe reclamanta A., în niciunul dintre ele nefiind precizat numele medicului psihiatru care a formulat reclamații și/sau care a fost cercetat disciplinar.
Împotriva deciziei de mai sus, reclamanta A., a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.
Cererea de recurs formulată de reclamanta A., a fost întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Reclamanta a susținut că motivarea instanței este contradictorie, că nu au fost avute în vedere probele și că nu a fost corect analizat memoriul de apel.
Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizat completului C5, la data de 25 ianuarie 2019.
La data de 3 aprilie 2019, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost comunicat părților prin rezoluția din data de 4 aprilie 2019.
Raportul a fost comunicat părților la data de 11 aprilie 2019, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar.
Recurenta reclamantă a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Analizând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte, constată următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ., iar articolul 489 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică.
Se reține că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.
În cauză, recurenta reclamantă nu a arătat în ce constă motivarea contradictorie a instanței de apel, făcând aprecieri asupra probatoriului și a situației de fapt reținută de instanțele de fond.
Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată în apel, ci exprimarea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția esențială a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o argumentare a criticii în drept și în fapt.
Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a criticilor care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege sunt de natură a determina nelegalitatea hotărârii.
Or, interpretarea dată de instanță probelor administrate în cauză constituie o chestiune de fapt, care nu se circumscrie niciunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ.
În prezenta cauză, recurenta reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de textele de lege mai sus citate, întrucât criticile aduse deciziei recurate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de pct. 1 - 8 ale art. 488 din C. proc. civ.
Față de cele expuse, Înalta Curte, urmează a anula recursul formulat de reclamanta A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta A., împotriva Deciziei nr. 180A din data de 17 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2019.