ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1224/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Județeană A Finanțelor Publice Timiș, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea parțială a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, emisă sub nr. x din 28 martie 2016 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de inspecție fiscală, în ceea ce privește obligațiile fiscale suplimentare de plată în cuantum total de 21.398.516 RON, stabilite în sarcina sa, astfel: suma de 30.771 RON reprezentând TVA, considerată nedeductibilă ca urmare a stabilirii unei baze impozabile suplimentare în cuantum de 128.212 RON; suma de 15.874.074 RON, la care se adaugă accesorii în cuantum de 5.493.671 RON, reprezentând contribuții sociale calculate suplimentar pentru indemnizațiile acordate salariaților ca urmare a activității desfășurate în Germania.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 175/2016 din 30 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

A fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș.

Instanța a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. x/28.03.2016 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a criticat hotărârea instanței de fond având în vedere greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În susținerea excepției invocate a arătat că intimata-reclamantă a solicitat suspendarea unui act administrativ fiscal emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, astfel încât recurenta AJFP Timiș nu a fost parte în raportul juridic creat între intimata-reclamantă și recurenta AJFP Hunedoara.

Recurenta a precizat că și în ipoteza în care actele de executare sunt întocmite de recurenta AJFP Timiș, nu se poate aprecia că aceasta are calitate procesuală pasivă în litigiul ce vizează un act administrativ emis de o alta autoritate. Recurenta a precizat că este doar organul care administrează creanțele societății.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond și pe fondul cererii de suspendare, solicitând respingerea cererii reclamantei, arătând că pentru admiterea cererii este necesară îndeplinirea condiției cazului bine justificat și a pagubei iminente, nefiind suficientă doar promovarea unei acțiuni împotriva actelor administrativ-fiscale atacate, pentru a considera ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a criticat hotărârea instanței de fond, apreciind că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile, deoarece organele de inspecție fiscală în mod corect nu au acordat drept de deducere a TVA pentru suma de 30.771 RON.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind analizată greșit aparența de drept în favoarea intimatei.

Cu privire la condiția pagubei iminente, recurenta a susținut că instanța de fond nu a motivat soluția cu privire la îndeplinirea acestei condiții, fiind aduse în susținere numai motive de natură teoretică, fără să se facă vorbire despre susținerile părților cu privire la această condiție.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a invocat nulitatea recursurilor formulate, având în vedere faptul că recursurile nu sunt motivate corespunzător, întrucât motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar reține următoarele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs formulate de recurente, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu motivelor de casare invocate în susținerea recursurilor formulate, motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursurilor, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând motivul de casare ce vizează interpretarea greșită a dispozițiilor legale, cu privire la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AJFP Timiș, Înalta Curte constată că este întemeiată critica formulată, având în vedere considerentele ce urmează.

Actul administrativ fiscal ce face obiectul acțiunii judiciare, respectiv decizia de impunere a cărei suspendare a a executării se solicită, a fost emisă de pârâta AJFP Hunedoara.

Faptul că împotriva societății reclamante a fost demarată procedura executării silite, în temeiul deciziei de impunere, iar actele de executare sunt întocmite de AJFP Timiș nu acordă calitate procesuală instituției care a emis toate actele de executare, raportat la obiectul litigiului de față, respectiv suspendarea unei decizii de impunere emisă de AJFP Hunedoara.

Înalta Curte constată că excepția invocată este întemeiată, că a fost greșit soluționată de instanța de fond și, reținând că recurenta-pârâtă AJFP Timiș nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, în raport cu obiectul cauzei, recursul formulat va fi admis și va fi casată hotărârea atacată în parte, în sensul respingerii acțiunii reclamantei formulată în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte reține că este nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat în susținerea recursului formulat, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Înalta Curte reține că intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect suspendarea parțială a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Înalta Curte reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Instanța de fond a făcut analiza condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal, că există argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și la existența unei pagube iminente.

Înalta Curte reține ca fiind valabile și legale constatările instanței de primă jurisdicție cu privire la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Un argument în plus al existenței cazului bine justificat este și faptul că instanța care a analizat fondul acțiunii în anulare al deciziei de impunere, ce face obiectul suspendării, a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia de impunere atacată, fiind pronunțată în acest caz Sentința nr. 158/23 mai 2017 în Dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Timișoara, fiind incidente în acest caz prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Cu privire la paguba iminentă, Înalta Curte reține că intimata-reclamantă face referire la cuantumul sumei stabilite cu titlu de creanță bugetară în sarcina sa, prin actul administrativ fiscal contestat, precum și la caracterul executoriu al acesteia.

În speță, se constată că reclamanta a invocat și a dovedit împrejurări concrete care ar justifica concluzia că executarea actului administrativ fiscal, mai înainte de soluționarea în fond a acțiunii, ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă, ce nu ar mai putea fi reparată.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și va respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor.

Respinge recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva Sentinței civile nr. 175/2016 din 30 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș împotriva aceleiași sentințe.

Casează în parte sentința atacată și rejudecând:

Respinge cererea reclamantei formulată în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - NN