ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 389/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1091 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Direcției Juridice pentru Serviciul de Informații Externe și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic A., pentru intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, invocate de recurentul B..

A respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul B. împotriva Încheierii din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, la data de 16 octombrie 2019, reclamantul B. a formulat contestație în anulare.

În motivarea căii de atac, a arătat că dezlegarea data recursului este rezultatul a trei erori materiale, care au influențat de o maniera determinantă hotărârea instanței de respingere a recursului.

Cu privire la prima eroare, contestatorul a arătat că instanta nu a înțeles că excepția invocată se referea la lipsa calității de reprezentant a Direcției Juridice a SIE, reținând în mod eronat ca ar fi vorba despre excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.

Contestatorul a arătat că nu a criticat soluția din apel, ci modalitatea în care instanța a soluționat cererea sa de recuzare.

Prin a doua critică, contestatorul a susținut că instanța a comis a doua eroare când nu a înțeles ca excepția invocata de contestator se referea la lipsa calității de reprezentant a consilierului juridic A., reținând în mod eronat ca s-ar fi ridicat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.

Contestatorul a invocat și o a treia greșeală săvârșită de instanța de recurs, că nu a înțeles și nu a explicat ce anume se poate include în elementele menționate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și nu a înțeles importanța Principiilor de la Bangalore, expuse pe larg în Punctul de vedere asupra Raportului și anexate la acesta.

A mai susținut și că instanța nu a pus în discuția părților excepția lucrului judecat pe care a reținut o în decizia contestată.

Intimatul Serviciul de Informații Externe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale în numele Comisiei de contestații a Ministerului Apărării Naționale și al Casei de pensii sectoriale a Ministerului Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, pentru neîncadrarea criticilor în motivul prevăzut de art. 503 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care constituie temeiul de drept al cererii pendinte, noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar în contextul acesteia, întrucât este vorba de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu trebuie interpretată extensiv, astfel că, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, anume, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Prin consacrarea acestui motiv de contestație în anulare se urmărește îndreptarea unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, anume respingerea în mod greșit a recursului ca tardiv declarat, anularea în mod greșit a recursului ca netimbrat ori ca declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, etc., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În oricare dintre situații, pretinsa greșeală materială trebuie să se fi produs în etapa recursului soluționat prin decizia a cărei retractare se solicită și în raport de situația existentă la dosar la data pronunțării acesteia.

În cauză, contestatorul a susținut că instanța a săvârșit următoarele erori materiale: nu a înțeles că excepția invocată se referea la lipsa calității de reprezentant a Direcției Juridice a SIE, reținând în mod eronat ca ar fi vorba despre excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, nu a înțeles ca excepția invocata de contestator se referea la lipsa calității de reprezentant a consilierului juridic A., reținând în mod eronat ca s-ar fi ridicat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, că nu a înțeles și nu a explicat ce anume se poate include în elementele menționate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și că nu a pus în discuția părților autoritatea de lucru judecat.

Înalta Curte subliniază că greșeala materială care deschide calea contestației în anulare este una esențială, determinantă pentru soluția pronunțată în recurs, iar aspectele relevate de contestator nu au avut nicidecum un rol determinant în luarea hotărârii atacate, în considerentele Deciziei fiind precizate care au fost acele elemente care au condus instanța la soluția adoptată.

Având în vedere temeiurile expuse, rezultă cu evidență că prin criticile formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., așa cum neîntemeiat susține, deoarece tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care, departe de a fi greșeli care să privească aspecte de ordin formal ale judecății, țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Față de cele ce preced, reținând că niciuna din criticile formulate nu pot fi circumscrie art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei civile nr. 1091 din 30 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - CL