ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2231/2019

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 4.02.2019 sub număr de dosar x/2018, A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 2885/29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2018, solicitând, în condițiile procedurale impuse de art. 459 alin. (3) C. proc. civ., schimbarea în tot a hotărârii atacate, suspendarea judecării până la pronunțarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în recurs în Dosarul nr. x/2016, admiterea excepțiilor ridicate prin răspunsul la întâmpinări, admiterea contestației în anulare din data de 18.08.2018, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin încheierea de la 14 octombrie 2019 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 2885/29 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2018, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N, Serviciul de Informații Externe și Comisia de Contestații a M.Ap. N.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. prin care a solicitat admiterea recursului.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. recurentul susține că în mod greșit instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 C. proc. civ., în raport de împrejurarea că membrii completului de judecată au făcut parte din completul de judecată care au pronunțat încheieri în alte căi de atac.

Întrucât membrii completului de judecată nu au formulat cerere de abținere în cauză, recurentul a formulat cerere de recuzare respinsă prin încheierea din 30.09.2019.

Față de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut încălcarea unor norme de procedură care atrag nulitatea, cum ar fi atribuirea numărului de dosar, repartizarea aleatorie a cauzei și refuzul instanței de a soluționa excepțiile absolute invocate.

Susține că la termenul din 14.10.2019 a invocat un motiv de nulitate a procedurii de judecată, cerere respinsă de către instanță. Recurentul susține că au fost încălcate dispozițiile art. 224 C. proc. civ., în sensul că punerea în discuție a excepțiilor s-a făcut pur formal, fără a da posibilitatea părții să expună elementele în susținerea acestora.

Instanța și-a format convingerea de la început în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă, ceea ce reprezintă o antepronunțare asupra cauzei.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 495 alin. (3) C. proc. civ., în raport de faptul că instanța a soluționat contestația în anulare și cererea de revizuire înaintea recursului.

Se mai arată că soluția dată în cererea de revizuire s-a dat fără menționarea în considerente a motivelor respingerii contestației în anulare.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate se susține în esență că art. 405 C. proc. civ. reprezintă o limitare nejustificată și lipsită de orice fundament a dreptului părților de a invoca nulitatea unei hotărâri judecătorești definitive, pentru motive de nerespectare a cerințelor legale de fond și de formă. Sancțiunea nulității actului de procedură prevăzută de art. 174 C. proc. civ. este una iluzorie.

Față de situația de fapt expusă solicită admiterea recursului și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția propusă, care are legătură cu soluționarea cauzei și nu are ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că doar aspectele privind greșita interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 1 și 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurent ca reprezentând nulități ale hotărârii judecătorești nu au făcut obiect de analiză al instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

Astfel, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, față de excepțiile invocate de către recurent, respectiv lipsa de motivare a soluției pronunțată în contestația în anulare și excepția privind greșita numerotare a dosarului, a acordat cuvântul recurentului asupra excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, care a apreciat că primează în cauză.

De altfel, încheierea de la 14 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care formează obiectul recursului de față, vizează cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 405 C. proc. civ.

În ceea ce privește considerentele instanței, s-a reținut că textul de lege pretins neconstituțional nu are legătură cu dezlegarea pe fond a cererii de revizuire.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel Ploiești respectând aceste dispoziții, a verificat cererea recurentului, oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.

În cazul de față, dispozițiile art. 405 C. proc. civ. invocate de recurent privesc posibilitatea invocării nulității unei hotărâri judecătorești prin intermediul căilor de atac.

Considerentele instanței de apel care au reținut că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 405 C. proc. civ. nu au legătură cu soluționarea cererii de revizuire sunt, prin urmare, corecte.

Astfel, prin intermediul cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a solicitat admiterea acțiunii în anulare, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute.

Instanța a reținut că decizia instanței care a respins o contestație în anulare, prin care nu s-a evocat fondul pretenției dedusă judecății, nu poate fi atacată cu cerere de revizuire.

Dispozițiile art. 405 C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulității hotărârii, în aplicarea principiului legalității căii de atac, ceea ce nu are legătură cu nulitatea invocării unor presupuse acte de procedură.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea apreciază recursul nefondat și îl va respinge ca atare, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Comisia de Contestații a M.A.P.N. și Serviciul de Informații Externe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - NN