ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2491/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1091 din 30 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția dovezii lipsei calității de reprezentant a Direcției Juridice pentru Serviciul de Informații Externe și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic A. pentru intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, invocate de recurentul B.. A respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 8 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosar nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire.

Petentul B. a exercitat împotriva deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 cale de atac intitulată "cerere de reexaminare" și a solicitat instanței următoarele: reexaminarea aspectelor invocate prin cererea de revizuire și în ședința din 20 noiembrie 2019, inclusiv prin cererea de constatare a nulității deciziei nr. 1091/30 mai 2019, depusă la termenul menționat; anularea deciziei criticate; soluționarea cererilor formulate, respectiv clarificarea aspectelor referitoare la admisibilitatea cererii de constatare a nulității deciziei nr. 1091/30 mai 2019 și stabilirea de către instanță a cuantumului taxei judiciare de timbru pentru această cerere; continuarea judecății cauzei sub aspectul cererii de constatare a nulității hotărârii nr. 1091/2019.

În drept au fost invocate prevederile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., art. 6 alin. (1) din CEDO și decizia CCR nr. 462/2014.

Prin rezoluția administrativă din 6 ianuarie 2020 a președintelui secției I civile, în scopul evidențierii în programul informatic ECRIS a căii de atac și a repartizării aleatorie a dosarului de față, s-a făcut mențiunea în sensul că se va introduce calea de atac denumită contestație în anulare.

Intimatul Servicul de Informații Externe a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de reexaminare a deciziei nr. 2147 din 20.11.2019 și judecata cauzei în lipsă.

În legătură cu aspectul calificării prezentei cereri, prin rezoluția din 5 februarie 2020 petentului i s-a pus în vedere să precizeze calea de atac pe care înțelege să o exercite împotriva deciziei nr. 2147 din 20.11.2019 și să o timbreze în mod corespunzător.

În lipsa unor clarificări din partea acestuia, Înalta Curte urmează a analiza calea de atac din perspectiva unei "cereri de reexaminare" a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 dată fiind fundamentarea acesteia pe dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ. De asemenea, în dezvoltarea motivelor expuse în cele două solicitări de recuzare existente la dosar, rezultă manifestarea de voință a părții de a se prevala de demersul judiciar astfel cum a fost indicat de la bun început.

Prin decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, hotărârea revizuită este reprezentată de decizia nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost soluționat recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii de recuzare din 8 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016.

Această hotărâre este una definitivă potrivit art. 634 alin. (5) C. proc. civ., astfel că, în aplicarea art. 513 alin. (5) C. proc. civ., și decizia nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 are același regim juridic, neputând fi atacată pe calea "cererii de reexaminare", ci numai prin intermediul căilor de atac de retractare în condițiile strict prevăzute de art. 503 și 509 C. proc. civ. Pe cale de consecință, se reține că este inadmisibilă calea de atac intitulată "cerere de reexaminare" a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 formulată de petentul B..

Potrivit art. 200 alin. (4) C. proc. civ., pe care se întemeiază petentul "Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut de alin. (3), prin încheiere dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii." Aceste dispoziții se referă la procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevederi justificate prin prisma finalității legitime urmărite de legiuitor, și anume fixarea corectă a cadrului procesual privind obiectul cererii, motivele invocate, probele solicitate, cât și a elementelor procesului. Procedura are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate cerințele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ.. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil într-un cadru procesual clar determinat.

Înalta Curte constată că prevederile sus menționate sunt excluse de la aplicare, în considerarea raționamentului ce urmează a fi expus:

După cum s-a statuat anterior, obiectul căii de atac pendinte este reprezentat de o hotărâre prin care a fost soluționată o cerere de revizuire îndreptată împotriva unei decizii din recurs.

Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată. Aceasta înseamnă că, pentru soluționarea unei cereri de revizuire, vor fi urmate, dacă nu se prevede altfel, regulile de procedură prevăzute pentru judecata fiecărei etape procesuale în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire. Dacă revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri de primă instanță, va fi parcursă procedura verificării și regularizării cererii în condițiile art. 200 C. proc. civ.

Or, în cazul de față, cererea de revizuire formulată de B. a privit o hotărâre pronunțată în faza procesuală a recursului, decizia nr. 1091 din 30 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, soluționarea acesteia fiind incompatibilă cu procedura de regularizare reglementată de art. 200 C. proc. civ. De altfel, se și observă, din actele dosarului, că nu a fost inițiată o astfel de procedură, dosarul primind direct termen de judecată la 20.11.2019, pentru care revizuentul a fost citat cu mențiunea timbrajului cererii conform prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În concluzie, demersul judiciar promovat de petent în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ. urmează a fi privit ca inadmisibil. Mai reține instanța supremă că, deși cererea de reexaminare are natura juridică a unei veritabile căi de atac, aparținând categoriei generice a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ea nu poate fi folosită pentru a desființa o decizie pronunțată în revizuire (prin care s-a anulat ca netimbrată calea extraordinară de atac), deoarece se opun prevederile art. 513 alin. (1) din cod, care nu pot fi interpretate decât în litera legii.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru toate argumentele înfățișate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "cerere de reexaminare’’ a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "cerere de reexaminare’’ a deciziei nr. 2147 din 20 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2020.