ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 428/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 februarie 2019, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibil, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la soluționarea acțiunii în anularea acestui act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 51 din 1 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236 din 27 decembrie 2018, în privința efectelor asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro fără depozitare, produse energetice, până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea acestuia, ce face obiectul dosarului nr. x/2019.

Împotriva Sentinței civile nr. 51 din 1 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă Societatea A. SRL nu a depus întâmpinare la dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 11 decembrie 2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 51 din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat. Din verificările efectuate, se constată că recurenta-pârâtă nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 51 din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 51 din 1 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL