ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4809/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr1849/20166 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz, petrol lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare precum și pentru modificarea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1850/2016 pentru, aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și cornutului unor formulare, emis de Președintele Agenției la data de 06.08.2018, până la pronunțarea instanței de fond.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 217 din 10 decembrie 2018, a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., arătând că o consideră nelegală pentru motive ce vor fi depuse ulterior redactării respectivei hotărâri.

La termenul de judecată din 10 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 217 din 10 decembrie 2018, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a din același cod.

La data de 1 octombrie 2020, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării, întrucât a rămas în nelucrare timp de șase luni.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Instituția perimării este reglementată în cuprinsul art. 416-418 din C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedurale pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, sancțiune care determină stingerea procesului civil ca urmare a lipsei de stăruință a părților în judecată, vreme îndelungată.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Din conținutul acestui text de lege rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămasă în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află, și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În cauză, se constată că de la momentul suspendării judecății pricinii, conform încheierii de ședință din data de 10 octombrie 2019, de când a început să curgă termenul de perimare, au trecut mai mult de șase luni și nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417-418 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 217 din 10 decembrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2020.