ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3972/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens, a solicitat, în contradictori cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România și Statul Român prin Consiliul local al Municipiului Oradea, să se dispună: anularea încheierii de intabulare nr. x, conex cu z/1936 din 10 iulie 1936 (B+4), pronunțată de fosta Judecătoria Urbană c.f. Oradea, prin care dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise inițial în C.F. nr. x a localității Oradea, nr. top x/1, a fost transcris cu titlu de rectificare în favoarea Statului român; rectificarea intabulării, dispunând și anularea încheierii de intabulare nr. x c.f. din 21.09.1946, ca urmare a restabilirii situației anterioare de carte funciară; anularea Deciziei nr. 2017 din data de 10.04.2009 emisă de către pârâta Comisia specială de retrocedare a imobilelor situate în municipiul Oradea.

Prin Sentința nr. 201/CA din 21.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind anularea încheierii nr. x conexată cu z/1936 din 10.07.1936 (B+4) și rectificarea intabulării, ca urmare a restabilirii situației anterioare de carte funciară, de capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 2017/10.04.2009 emisă de către Comisia specială de retrocedare.

Totodată, s-a declinat competența de soluționare a celor două capete de cerere în favoarea Judecătoriei Oradea, iar, în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) din C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării capătului de acțiune prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 2017/10.04.2009, până la soluționarea irevocabilă a primelor capete de cerere.

După soluționarea de către instanțele competente, prin respingere, a celor două capete de cerere menționate, s-a reluat judecata în fața Curții de Apel Oradea referitoare la anularea Deciziei nr. 2017/2009 emisă de Comisia specială de retrocedare.

Ulterior, prin Încheierea nr. 624/13.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus strămutarea judecării în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea pronunțată în data de 14 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia: a respins cererea de judecare a cauzei în ședință secretă, ca neîntemeiată; a respins cererea de pronunțare a unei hotărâri parțiale; a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 2017/2009, ca inadmisibilă; a respins cererea de interpretare a unor dispoziții legale adresate Primului-Ministru ca inadmisibilă; a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție Europene cu o întrebare preliminare.

Prin Sentința civilă nr. 163/2015 pronunțată în ședință publică din data de 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia: a respins acțiunea formulată de către recurenta-reclamantă; a respins cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții Agenția Independentă A., B..

Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu prevederile art. 309 alin. (3), (4), (5), (7), (8), (9) din C. proc. civ. din anul 1865, precum și împotriva încheierii interlocutorii pronunțate în cauză de către aceeași instanță în data de 14.09.2015.

Prin Decizia nr. 2167 din 7 iulie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfantului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva Sentinței nr. 163 din 21 septembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 2167 din 7 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfantului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ..(1865).

A solicitat totodată suspendarea efectului hotărârilor supuse revizuirii, întrucât intimata Primăria Municipiului Oradea a început procedura pentru reabilitarea Colegiului Național Mihai Eminescu, care se funcționează în imobilul din litigiu.

Se arată în esență că prima condiție impusă de C. proc. civ..(1865) este îndeplinită, atât timp cât la data pronunțării deciziei atacate, înscrisrile cu care înțelege să probeze cererea de revizuire nu au fost prezentate instanței.

Din cuprinsul actelor eliberate cu adresa nr. x din data de 28 martie 2019 de către Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bihor rezultă cu claritate că imobilul din litigiu a fost preluat de stat în baza decretului de naționalizare nr. x/1948.

A opinat că sunt îndeplinite prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (1865), deoarece actele au existau anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire o solicită.

Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 mai 2019, Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.

La data de 24 mai 2019 intimatul Consiliul Local al Municipiului Oradea a solicitat respingerea cererii de revizuire și să se constate că înscrisurile nu sunt noi, revizuenta putând oricând să intre în posesia lor.

Revizuenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți asupra căii de atac extraordinare exercitată

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și procedând la verificarea acesteia a constatat următoarele.

Revizuirea Deciziei nr. 2167/7 iulie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost solicitată de revizuenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea pentru motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești este o cale extraordinară de atac de retractare și nesuspensivă de executare ce provoacă rejudecarea cauzei, urmărind înlăturarea autorității de lucru judecat atașat de lege hotărârilor judecătorești irevocabile.

Interesul revizuentei reflectat în susținerile formulate vizează cu precădere evocarea fondului cauzei și încearcă a atrage o nouă judecată, de această dată, având în vedere și înscrisurilor așa-zis "noi" invocate în susținerea cererii.

Însă, a apreciat instanța că înainte de evocarea fondului trebuie să se examineze dacă sunt îndeplinite cele patru condiții de admisibilitate impuse de art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., și anume: să fie vorba de un înscris doveditor; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere; înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul să fi fost hotărâtor în soluționarea pricinii.

Admiterea cererii de revizuire presupune în primul rând ca înscrisurile invocate să fie noi, în sensul că acestea să nu fi fost folosite în primul ciclu procesual și să nu fi făcut astfel obiectul cercetării de către instanța de judecată.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, ea decurge tocmai din rațiunea avută în vedere de legiuitor amintită anterior. Formularea aleasă "reținută de partea adversă sau care nu a putut fi înfățișată" conduce la concluzia că anterioritatea înscrisurilor a fost stabilită în termeni nesusceptibili de interpretare.

Admiterea soluției contrare ar duce la situația de neacceptat ca autoritatea de lucru judecat să depindă de diligența pe care o manifestă partea cu prilejul soluționării cererii (obligație impusă în mod expres de art. 129 din C. proc. civ.) și ca acesteia să i se dea posibilitatea de a administra probe în mai multe cicluri procesuale.

Din această perspectivă se reține că înscrisul invocat exista sau ar fi putut fi produs la data pronunțării sentinței atacate, astfel încât caracterul său de anterioritate nu a putut fi pus în discuție.

A treia condiție ce trebuie îndeplinită cumulativ cu celelalte prevedere ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții

Înscrisul care stă la baza prezentei cereri de revizuire este din data de 28.03.2019, reprezentând o adresă din partea Arhivelor Naționale - Serviciul Județean Bihor însoțită de un set de documente scanate și comunicate prin mail, înscrisul ce putea intra oricând în posesia părții care îl invocă, în sensul că reprezintă un răspuns la o solicitare din 21 martie 2019 și putea fi produs de către revizuienta oricând pe parcursul derulării cauzei.

În acest context, înscrisurile depuse ca acte noi în prezenta cauză nu corespund cerințelor impuse de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, întrucât se constată că, deși existau la data judecării litigiului, înfățișarea lor în instanță nu a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința părților sau de faptul reținerii lor de către partea potrivnică.

În consecință, aceste documente, nu îndeplinesc condițiile impuse de lege pentru existența și concludența înscrisurilor invocate în susținerea unei cereri de revizuire, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată în cauză.

Totodată, argumentele expuse cu referire la aceste înscrisuri nici nu reprezintă o motivare efectivă a cazului de revizuire invocat, fiind prezentate numai considerente de nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi examinate în cadrul procesual determinat de lege pentru calea extraordinară de atac exercitată.

De altfel, în jurisprudența Curții europene a drepturilor omului s-a reținut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluționat definitiv și că, numai erorile care nu au devenit vizibil decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securității juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac (Sergey Petrov c. Rusiei, nr. x/2005, parag. 28 din 10.05.2007, Pehenitehny c.Rusiei, hotărârea nr. x/2003, parag. 26 din 14.02.2008).

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute limitativ de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, totodată văzând și dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., în conformitate cu care dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Harul Sfântului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva Deciziei nr. 2167 din 7 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - OB