ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2017

HOTĂRÂRE

07.06.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 21 iulie 2016, contestatorul A. a solicitat anularea, în parte, a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.06.2016, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FILIALA BUCUREȘTI.

Prin sentința civilă nr. 977/2016 din 4 noiembrie 2016, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de intimată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FILIALA BUCUREȘTI., în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.

În motivarea acestei sentințe, Tribunalul Argeș a reținut următoarele considerente:

Conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, respectiv la judecătorie.

Totodată, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, or, în cauză, pârâta are sediul în București, în raza teritorială a sectorului 2.

În temeiul acestor texte de lege, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.

Prin sentința civilă nr. 1061 din 2 februarie 2017, Judecătoria Sectorul 2 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a declinat în favoarea Tribunalului Argeș competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ - DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FILIALA BUCUREȘTI; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorul 2 București și Tribunalul Argeș și a înaintat cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorul 2 București a reținut, în esență, următoarele considerente:

Contestatorul A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. x/24.06.2016, atașând numai acest act administrativ. Totodată, s-a reținut că motivele de fapt privesc decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, cererea fiind întemeiată, în drept, pe art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (13) din noul Codul de procedură fiscală, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii.

În privința instanței de contencios administrativ, competența se stabilește în funcție de criteriile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că A. solicită anularea, în parte, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/24.06.2016, numai în ceea ce privește suma imputată acestuia de 6554,19 RON și numai cu privire la această anulare parțială ar avea calitate și interes în cauză, s-a reținut că, în speță, competența materială aparține Tribunalului.

În ceea ce privește competența teritorială în soluționarea cauzei, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său ori celei de la domiciliul pârâtului.

Având în vedere că reclamantul locuiește în satul Valea Plopii, jud. Argeș, rezultă că în cauză, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, respectiv Tribunalul Argeș.

Astfel, Judecătoria Sectorul 2 București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Analizând conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe judecătorești, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., "conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict".

Având în vedere că Tribunalul Argeș și Judecătoria Sectorul 2 București se află în circumscripția teritorială a unor curți de apel diferite, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă material să soluționeze prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la competența funcțională, se reține că acest tip de competență are drept scop ca litigiile să fie soluționate de către secțiile specializate ale aceleiași instanțe, în funcție de natura raportului juridic dedus judecății.

Astfel, competența funcțională desemnează o departajare a cauzelor în cadrul aceleiași instanțe prin raportare la atribuțiile jurisdicționale proprii ale fiecărei secții.

În prezenta cauză, se constată că soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorul 2 București și Tribunalul Argeș depinde de calificarea litigiului născut între părți, ca fiind sau nu de natură fiscală.

Or, având în vedere că soluționarea acestui aspect excede competenței funcționale a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prezenta cauză urmează a fi scoasă de pe rolul acestei secții și înaintată secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe.