ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1457/2017

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților B. și C., care au reținut construcția în suprafață de 268,96 mp edificată de către S.C. A. S.R.L. pe terenul proprietatea acestora, situat în intravilanul județul Călărași, la restituirea valorii materialelor și a manoperei, respectiv la restituirea sumei de 340.939 RON. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

La data de 7 octombrie 2015, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare și modificatoare a acțiunii, prin care au solicitat în principal: să se constate dreptul de proprietate al S.C. A. S.R.L. asupra imobilului-construcție în suprafață de 268, 96 m.p situat în intravilanul județul Călărași; să se constate că pârâții B. și C. nu au edificat construcția în suprafață de 268, 96 m.p situată în intravilanul satului Valea Argovei, CV2, P8/I, comuna Valea Argovei, județul Călărași cu mijloace financiare proprii. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâților, care au reținut construcția în suprafață de 268, 96 m.p. edificată de către reclamantă pe terenul proprietatea acestora, situat în intravilanul județul Călărași, la restituirea valorii materialelor și a manoperei, respectiv la restituirea sumei de 340.939 RON.

Prin sentința civilă nr. 154/2016 din 15 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă, s-a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere 1.2. din cererea precizatoare și modificatoare formulată de reclamantă, precum și excepția autorității de lucru judecat, ambele invocate de pârâți.

Totodată, s-a admis excepția lucrului anterior judecat invocată de pârâți și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. București în contradictoriu cu pârâții B. și C..

Împotriva sentinței civile nr. 154 din 15 februarie 2016 a Tribunalului Călărași, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a calificat excepția lucrului anterior judecat ca fiind o apărare de fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

La data de 24 octombrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1306 din 15 septembrie 2016 pronunțată Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Criticile formulate au vizat nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că prin decizia recurată a fost nesocotit principiul dreptului la apărare având în vedere că la termenul din 15 septembrie 2016 apărătorul său a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției lucrului judecat și, în principal, acordarea unui termen pentru administrarea probatoriului pe fondul cauzei la Curtea de Apel și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că este superficială și că instanța a omis să cerceteze atât capătul de cerere referitor la constatarea dreptului său de proprietate, precum și a faptului că intimații-pârâți nu au edificat construcția.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 555 și 1345 din C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 7 februarie 2017, intimații B. și C. au invocat excepția inadmisibilității, excepția netimbrării și excepția tardivității recursului, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului.

La 20 februarie 2017, recurenta S.C. A. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor formulate de intimați prin întâmpinare.

Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2017, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, s-a constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin rezoluția din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte a stabilit în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.583 RON.

Recurenta-reclamantă a formulat cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, care a fost admisă prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul eșalonării plății acesteia 5 rate lunare egale, a câte 1.116,6 RON fiecare, scadente la data de 25 a fiecărei luni, începând cu luna ianuarie 2017.

Prin încheierea din 16 mai 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 6 iunie 2017 recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, iar la data de 9 iunie 2017 a depus completare la punctul de vedere asupra raportului. În cuprinsul acestora, s-a precizat că recursul este admisibil în principiu raportat la decizia nr. 369 a Curții Constituționale.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea celorlalte excepții invocate de intimații-pârâți prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, prin care instanța de apel a admis apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a calificat excepția lucrului anterior judecat ca fiind o apărare de fond și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Cererea de chemare în judecată, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la data de 24 iunie 2015, a vizat obligarea pârâților la restituirea sumei de 340.939 RON reprezentând valoarea materialelor și a manoperei.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune în pretenții, valoarea obiectului acțiunii fiind de 340.939 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Raportat la dispozițiile legale anterior evocate, se impune a fi făcută precizarea că, prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia civilă nr. 1306 din 15 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, atacată cu recurs, a fost pronunțată anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, respectiv 20 iulie 2017.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, având în vederea valoarea litigiului și dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1306/2016 din 15 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.