ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1775/2019

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin încheierea din 29 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a a respins, ca neîntemeiate, declarațiile de abținere formulate de judecătorii A. și B., reținând, în esență, că nu se regăsesc cerințele cazului de recuzare/abținere prevăzut de art. 27 pct. 9 C. proc. civ., întrucât doar împrejurarea derulării unei proceduri judiciare în care este implicat și judecătorul cauzei nu este suficientă pentru reținerea existenței unei vrăjmășii din partea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a formulat o cale de atac intitulată apel recurenta-intervenientă C.

În condițiile reglementate de dispozițiile art. 4 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte are competența judecării recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel, prezenta cale de atac va fi analizată într-o compunere corespunzătoare acestei căi de atac.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este admisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Se reține însă că potrivit dispozițiilor art. 34 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins abținerea nu este supusă niciunei căi de atac.

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus), iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității.

Pentru toate aceste considerente, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C. împotriva încheierii din 29 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2019.

GGC - NN