ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6225/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință publică din 31 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, reținând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, formulată de reclamanți, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului, cu privire la această modificare, în raport de dispozițiile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus continuarea judecății cauzei cu cererea cu care a fost inițial învestită, menționându-se că părțile au cale de atac odată cu fondul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A., solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la prima instanță.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 10 septembrie 2019, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în data de 5.12.2019, cu citarea părților, în condițiile art. 494 - 495 din C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.

Fiind luată în examinare cu prioritate, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. excepția prematurității recursului, invocată, Înalta Curte urmează să o admită, și să respingă recursul, ca fiind prematur, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din Noul C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În speță, prin recursul formulat de recurenții- reclamanți A., se atacă o încheiere pronunțată la data de 31 mai 2019, prin care, Curtea de Apel, reținând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței formulată de reclamanți, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului cu privire la această modificare, în raport de dispozițiile art. 204 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus continuarea judecății cauzei cu cererea cu care a fost inițial învestită, făcându-se, totodată, și mențiune că părțile au cale de atac odată cu fondul cauzei.

Or, potrivit art. 234 alin. (2) din C. proc. civ., "(2) În cazul în care încheierile pronunțate de instanță pe parcursul judecății sunt supuse apelului sau, după caz, recursului separat de hotărârea de fond, dosarul se înaintează instanței superioare în copie certificată de grefa instanței a cărei încheiere se atacă."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, toate încheierile care preced hotărârea și care au ca scop pregătirea soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Unele dintre aceste încheieri pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că instanța nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speță, recurenții-reclamanți supun căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care, constatând că cea de-a doua cerere de suspendare a executării Deciziei nr. x din 20.12.2017 emisă de Consiliul Concurenței, formulată de reclamanți, a fost depusă după primul termen de judecată, în lipsa acordului expres al pârâtului, instanța a a dispus continuarea judecății cauzei cu cererea cu care a fost inițial învestită, pronunțând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter interlocutoriu.

Textele legale anterior redate instituie condiții speciale cu privire la calea de atac ce se poate declara împotriva unei încheieri premergătoare și, astfel, câtă vreme prin încheierile cu caracter interlocutoriu instanța de judecată, fără a hotărî în totul asupra procesului, soluționează anumite chestiuni litigioase din dosar, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată doar odată cu aceasta.

Această concluzie se desprinde din redactarea textului art. 234 alin. (2) din C. proc. civ., norme care se coroborează cu cele ale art. 494 din același act normativ, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

În speță, din verificările efectuate, se constată că la data declarării căii extraordinare de atac împotriva încheierii din 31 mai 2019, cauza în care s-a pronunțat această încheiere nu era încă soluționată, și, inclusiv, la data soluționării recursului.

În acest context, se constată că judecarea fondului- acțiunea în anulare și cererea de suspendare- de către Curtea de Apel București nu era finalizată, iar ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei atare încheieri, înainte de soluționarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca fiind prematur.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. împotriva încheierii din 31 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind prematur.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2019.

GGC - OB