ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 226/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat să se dispună anularea punctului 6.1. alin. (2) teza "pentru aceste considerente deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, este calificat ca fiind bun de proprietate publică are competența de a dispune restituirea bunului in natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu modificările și completările ulterioare" din H.G. nr. 250/2007.

Prin sentinței nr. 84/F din 15 septembrie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în aceeași zi cu depunerea acțiunii la Curtea de Apel Brașov, a sesizat Guvernul României prin e-mail cu plângere prealabilă, dovada acesteia nefiind depusă la dosar ca anexă a acțiunii.

Cu toate acestea, înainte ca instanța de judecată să ia vreo măsură în dosar, a fost depusă dovada parcurgerii plângerii prealabile. Recurenta a susținut că, deși înscrisul a fost depus după închiderea dezbaterilor, instanța de fond a abdicat de la principiul rolului activ, prev. de art. 22 din C. proc. civ. atunci când aflând despre îndeplinirea procedurii plângerii prealabile nu a repus cauza pe rol, conform art. 400 din același cod, pentru a cere lămuriri.

Prima instanță a procedat rigid, mai degrabă cu scopul de a nu judeca decât de a soluționa diferendul dintre o lege organică și o hotărâre de guvern care o modifică.

Normele prevăzute la art. 22 și la art. 400 din C. proc. civ. sunt norme imperative ce țin de modul de organizare a procesului civil. Ele au rațiunea de a împiedica orice greșeală și de a se pronunța o hotărâre justă cu respectarea tuturor drepturilor și intereselor procesuale ale părților.

Prin neobservarea acestor dispoziții, s-a adus părții reclamante o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea sentinței atacate.

În concluzie, recurentul a arătat că hotărârea dată de instanța de fond a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat în principal, anularea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în ipotezele enumerate de art. 488 alin. (1) din Codul de procedură civillă, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 04.12.2017, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

III. Analiza motivelor de casare

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Casarea unor hotărâri se poate cere … când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) din C. proc. civ. "actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia".

În considerentele sentinței recurate, judecătorul fondului a reținut că depunerea presupusei dovezi a îndeplinirii procedurii prealabile, după închiderea dezbaterilor, nu a fost făcută în condiții procedurale, motiv pentru care a admis excepția inadmisibilității cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.

În concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor, dar înainte de pronunțarea instanței de fond, și în recursul formulat în cauza de față, recurentul reclamant a susținut că efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, depunând în acest sens copie a plângerii prelabile adresată pârâtului Guvernul României.

Recurentul a depus în dosarul de recurs și răspunsul pârâtului Guvernul României la plângerea prealabilă împotriva H.G. nr. 250/2017, adresată acestuia și primit după pronunțarea asupra cauzei în primă instanță.

Analizând excepția de inadmisibilitate asupra căreia și-a oprit analiza și a finalizat judecata, prima instanță nu a făcut o cercetare judecătorească pertinentă sub aspectul regularității sesizării instanței.

Or, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în scopul pronunțării unei hotărâri temeinicie și legale, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt și să dispună administrarea probelor necesare.

Totodată, prezintă relevanță prevederile art. 400 din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților."

Exercițiul rolului activ din această perspectivă, implică, în mod evident, respectarea drepturilor procesuale ale părților, inclusiv a dreptului la apărare, precum și a celorlalte principii care guvernează procesul civil.

Astfel fiind, instanța de recurs reține că instanța de fond era datoare și avea motive să repună cauza pe rol pentru a se pronunța asupra regularității sesizării instanței în raport cu toate încrisurile depuse la dosar.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Muzeul de Etnografie Brașov împotriva sentinței nr. 84/F din 15 septembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2018.