ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 627/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de la 10 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă în dosarul nr. x/2016, s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire formulate de către revizuentul A., împotriva încheierii de suspendare din data de 24/10/2016, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul numărul x/2015, în contradictoriu cu intimata B., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., fără a indica niciun motiv de nelegalitate cu privire la încheierea recurată.

Recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții sau motive de recurs, Înalta Curte conform art. 137 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Deși recurentul A. a fost citat cu mențiunea timbrării cererii cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON și 0,3 RON timbru judiciar, acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Este de reținut că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, că recurentul A. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 05 aprilie 2017, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea cererii de recurs formulate de recurentul A., ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2017.