ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 29.04.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.P.E.E.H HIDROELECTRICA S.A. a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICVE A. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata încasărilor necuvenite constatate în urma controlului financiar realizat de auditorii Curții de Conturi a României - Camera de Conturi Argeș, prin Decizia nr. 58 din 09.01.2015, emisa de directorul Camerei de Conturi Argeș, pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate in raportul de control nr. x/10.12.2014, prin care s-a constatat ca SPEEH Hidroelectrica S.A. a plătit nelegal către A. S.A. - Sucursala Curtea de Argeș suma totala de 10.534.802 RON, compusă din: I. suma de 7.011.728 RON, inclusiv TVA, din fondurile alocate pentru investiții, reprezentând contravaloarea cantităților de lucrări decontate fără documente justificative sau neexecutate precum si elemente de deviz pretinse de către executant, cu nerespectarea prevederilor legale, aferente obiectivului "Amenajarea hidroenergetica a râului Argeș pe sectorul Oești-Curtea de Argeș, Trecerea pe derivație a CHE Oești" II. suma de 1.174.358 RON, inclusiv TVA, reprezentând majorarea nejustificata a prețului lucrărilor efectuate din fondurile alocate pentru investiții, pentru realizarea obiectivului "Modernizare macara portal 2x2,5 tf si electropalan 3,2 tf" la CHE Manicești; III. suma de 2.348.716 RON, inclusiv TVA, reprezentând majorarea nejustificata a prețului lucrărilor efectuate, din fondurile alocate pentru mentenanță, pentru realizarea reparațiilor "LN4 la Macara portal 2 x 2,5 tf și Electropalan 5tf, de la CHE Merișani și macara portal 2 x 2,5 tf și Electropalan 3,2 tf de la CHE Noapateș.

Pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. a formulat cerere de chemare in garanție a S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. pentru ca, in cazul in care va cădea in pretenții față de reclamanta, să fie obligata să plătească suma de 7.011.728 RON, precum și cheltuielile de judecata la care va fi obligată față de reclamanta.

Pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. a formulat cerere de chemare in garanție a S.C. C. S.R.L pentru ca in cazul in care va cădea in pretenții față de reclamantă, să fie obligată să o despăgubească cu suma de 3,523,074 RON, precum și cu suma reprezentând cheltuielile de judecată la care ar fi obligate față de reclamantă.

Pârâta HIDROCONSTRUCȚIA S.A. a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu TRUSTUL DE CONSTRUCȚII CIVILE ȘI INDUSTRIALE ARGEȘ S.R.L. (TCCI Argeș) prin care a solicitat ca în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în garanție a pârâtei A. S.A. să fie obligată chemata în garanție la plata sumei de 7.011.728 RON, a cheltuielilor de judecată la care aceasta va fi obligată, precum și propriile cheltuieli de judecată pe care le va suporta cu ocazia acestui proces.

Prin sentința civilă 6955/10.12.2015 Tribunalul București, secția a VI-a Civilă a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâta A. S.A. în contradictoriu cu chemata în garanție C. S.R.L. ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. ca fiind prescrisă; a respins cererile de chemare în garanție formulate de pârâta A. S.A. în contradictoriu cu chematele în garanție HIDROCONSTRUCȚIA S.A. și C. S.R.L., ca rămase fără obiect; a respins cererea de chemare în garanție formulată de chemata în garanție HIDROCONSTRUCȚIA S.A. în contradictoriu cu chemata în garanție TRUSTUL DE CONSTRUCȚII CIVILE ȘI INDUSTRIALE ARGEȘ ca rămasă fără obiect; a obligat pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4500 RON către chemata în garanție C. S.R.L., reprezentând onorariul avocatului, redus; a obligat pârâta A. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 73.722,28 RON către chemata în garanție Hidroconstrucția; a obligat reclamanta Hidroelectrica la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 112.588,02 RON către pârâta A. S.A.; a luat act că chemata în garanție Hidroconstrucția va solicita onorariul avocatului pe cale separată.

Împotriva sentinței civile nr. 6955 din data de 10.12.2015 a Tribunalului București, secția a VI -a civilă a declarat apel reclamanta, solicitând anularea sentinței apelate.

C. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat admiterea acestei cereri de intervenție și respingerea apelului ca neîntemeiat.

HIDROCONSTRUCTIA S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul intimatei-pârâte, prin care a solicitat admiterea acestei cereri de intervenție și respingerea apelului ca neîntemeiat.

Prin încheierea din 06.12.2016 Curtea de Apel București a constatat intervenită suspendarea de drept a apelului, în baza art. 75 din Legea 85/2014.

Pentru termenul din 27.02.2018 părțile au fost citate în vederea discutării subzistenței motivelor suspendării, fiind puse în discuție la solicitarea apelantei reclamante prevederile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea 85/2014 privind încetarea procesului.

Prin decizia civilă nr. 451 din 27 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a constatat încetată judecata apelului formulat de apelanta-reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., prin administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 6955/10.12.2015, pronunțată de secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr. x/2015 având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. prin administrator judiciar provizoriu E. și intervenienții in interesul pârâtei S.C. HIDROCONSTRUCȚIA S.A. și S.C. C. S.R.L., aflat în stare de suspendare, conform art. 75 alin. 1 Legea 85/2014.

Împotriva deciziei civile nr. 451 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. a declarat recurs, indicând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a constatat că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de Societatea de Servicii Hidroenergetice A. S.A. a rămas definitivă, dosarul de procedura a insolvenței a intimatei-parate (nr. 36365/3/2016) fiind in stadiul discutării contestațiilor la tabelul de creanță.

In aceste condiții, față de faptul că cererea de deschidere a fost analizată sub imperiul noii legi privind procedura insolvenței (Legea nr. 85/2014), respectiv art. 75 alin. (1) teza finală, instanța de apel a constatat că legislația specială impune o măsura mai strictă decât simpla suspendare de drept, după momentul rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, respectiv măsura încetării acțiunilor judiciare suspendate.

S-a mai arătat că în progres evident față de vechea lege a insolvenței, Legea nr. 85/2006, actualul Cod al insolvenței a înglobat o serie de soluții legislative, menite a clarifica o parte din efectele născute din aplicarea suspendării ope legis a acțiunilor judiciare, extrajudiciare său a măsurilor de executare silită demarate pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.

Totodată, recurenta-reclamantă a susținut că prin interpretarea art. 75 din Legea nr. 85/2014, Curtea de Apel București a constatat încheiată judecata apelului formulat de apelanta-reclamantă SPEEH Hidroelectrica S.A. prin administrator judiciar D. fără a se pronunța cu privire la hotărârea primei instanțe, menționând că hotărârea primei instanțe nefiind definitivă nu beneficiază de o autoritate de lucru judecat (decât provizoriu, până la analizarea problemei în cadrul procesual special impus de legiuitor), astfel nici aspectul prescripției - singurul tranșat nu este împiedicat a fi analizat, împreuna cu raporturile de drept dintre părți, în cadrul procesual adecvat (procedura insolvenței).

Creanța care face obiectul prezentului litigiu, nefiind una certă, lichidă și exigibilă nu a fost acceptată de administratorul judiciar la masa credală a Societății de Servicii Hidroenergetice A. S.A., nici măcar sub condiție, lucru care face imposibilă tranșarea problemei in cadrul procedurii insolvenței așa cum menționează instanța de apel, a mai arătat recurenta.

De asemenea, recurenta-reclamantă a susținut că analizarea problemei in cadrul special impus de legiuitor nu este posibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului spre rejudecare pentru desființarea expresa a hotărârii primei instanțe; totodată, a arătat că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în raport cu art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Intimata-pârâtă SOCIETATEA DE SERVICII HIDROENERGETICE A. S.A. prin administrator judiciar E. prin secția de Servicii și Reparații Hidroenergetice Curtea de Argeș a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, admiterea excepției netimbrării recursului și anularea acestuia; iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.

S.C. HIDROCONSTRUCTIA S.A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, admiterea excepției netimbrării recursului și respingerea acestuia ca netimbrat; iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părților, iar niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 17 octombrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 13 februarie 2020, pentru judecata recursului.

Înalta Curte, reține că, în condițiile în care recursul a fost admis în principiu, chestiunea privind netimbrarea și anularea recursului a fost depășită, impunându-se analizarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând recursul declarat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A., raportat la motivele de recurs expuse, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În speță, se reține că instanța de recurs are de verificat, în cadrul controlului de nelegalitate, dacă instanța de apel a procedat, în mod corect, la încetarea judecății apelului, față de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desființării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condițiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desființată sau, după caz, revocată, acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Rațiunea instituită de aceste prevederi se justifică prin natura specială a procedurii prevăzute de legislația în materia insolvenței, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență.

Se reține că, în materia insolvenței, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și că situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme speciale.

Cum Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul are ca unică posibilitate de a-și recupera creanța, mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Reținând că, potrivit tezei finale a textului legal mai sus citat, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, acțiunea judiciară declanșată încetează, faptul că apelul este o formă de manifestare a acțiunii judiciare și, având în vedere că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, în cauză, nu mai subzistă nicio rațiune pentru a fi continuată judecata apelului.

Prin urmare, având în vedere scopul procedurii insolvenței, împrejurarea că toate creanțele împotriva debitorului pot fi valorificate împotriva acestuia numai în cadrul procedurii unice a insolvenței, văzând, totodată, dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 și faptul că apelul este o formă de manifestare a acțiunii judiciare, în mod corect, instanța de apel a constatat încetată judecata apelului aflat în stare de suspendare, conform acestui text legal.

Prin criticile formulate recurenta-reclamantă este nemulțumită de faptul că judecata apelului a fost încetată fără ca instanța să se pronunțe cu privire la hotărârea primei instanțe, or, potrivit celor arătate anterior, instanța de prim control judiciar a procedat așa cum impun prevederile normei citate, constatând încetată judecata apelului.

Dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, teza finală, prevăd că "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează".

Prin urmare acest text de lege nu stabilește o procedură de urmat în cazul constatării încetării acțiunii, așa cum încearcă să impună recurenta, ci doar condițiile necesare luării unei astfel de măsuri, respectiv rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii, instanța de apel dispunând soluția prevăzută de legiuitor.

Așadar, cum norma legală în discuție nu stabilește un mijloc specific procedural, o anume procedură de urmat, nu se poate considera că instanța de apel trebuia să se pronunțe cu privire la hotărârea primei instanțe, ca efect al rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, din moment ce legea nu impune o astfel de obligație.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că nu a fost acceptată de administratorul judiciar la masa credală, nici măcar sub condiție, creanța care face obiectul prezentului litigiu, lucru care face imposibilă tranșarea problemei in cadrul procedurii insolvenței, așa cum a menționat instanța de apel, nu poate fi analizată în acest cadru procesual, față de dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

În consecință, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată fiind la adăpost de orice critică, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei civile nr. 451 din 27 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2020.