ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2017

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel Galați s-a solicitat retractarea sentinței civile 550/2015 a Judecătoriei Focșani fiind contradictorie cu decizia civilă 833/2001 a Tribunalului Vrancea. Cum prin decizia civilă 833/2001 a Tribunalului Vrancea A. i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru 872,80 mp, sentința civilă 550/2015 a Judecătoriei Focșani prin care s-a reținut că dreptul acestei părți s-a diminuat cu 83 ha încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Curtea de Apel Galați, secția I Civilă prin decizia civilă nr. 26/A din 10.02.2016 a respins ca nefondată cererea de revizuire, formulată de revizuienta A.. Împotriva deciziei civile nr. 26/A din 10.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a I-a Civilă a declarat recurs recurenta A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 18.03.2016 (data poștei) la Curtea de Apel Galați. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacată și pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civile nr. 550/2015 pronunțată de Judecătoria Focșani.

În susținerea motivului de casare invocat, recurenta a susținut că în mod nelegal a apreciat instanța că nu există identitate de obiect și cauză în dosarele în care s-au pronunțat cele două hotărâri. Astfel, există identitate de obiect între cele două hotărâri potrivnice, întrucât vizează dreptul de 872,80 ha pădure. Confuzia instanței a vizat întinderea dreptului de proprietate și amplasamentul, iar prin soluția pronunțată față de cererea de revizuire rezultă că există două hotărâri, una care recunoaște întregul drept de proprietate, și alta prin care se diminuează dreptul. În continuare, recurenta susține identitatea de cauza, temeiul juridic al dreptului pretins fiind același între cele două pricini și anume legea fondului funciar.

În esență, arată recurenta, Curtea de apel a confundat cauza cu motivele cererilor și astfel a ajuns la o concluzie eronată. La 02.06.2016 intimata Regia Națională a Pădurilor Direcția Silvică Vrancea a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 09.06.2016 intimata Comisia Județeană Vrancea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. La 30.06.2016 recurenta A. a depus răspuns la întâmpinare. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc.

civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 13 octombrie 2016, în unanimitate, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 13 octombrie 2016. Recurenta A. a depus punct de vedere privind raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivele de casare au vizat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. coroborat cu art. 430 și 431 C. proc. civ. Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că instanța care a soluționat cererea de revizuire a aplicat corect dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 510 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 430 și 431 C. proc. civ. În mod corect s-a reținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, acestea să fie pronunțate în aceeași pricină, și în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat. În mod corect a reținut instanța că obiectul și cauza celor două pricini, pretins contradictorii este diferit.

Astfel, obiectul și cauza dosar nr. x/2001 a avut ca obiect contestarea de către B. a suprafeței/întinderii dreptului validat de Comisia Județeană Vrancea de 872 ha pădure/teren, raportat la numărul de foști membrii ai obștii care au dreptul la numai 10 ha. Această cauză a fost respinsă prin decizia nr. 833/2011 a Tribunalului Vrancea, irevocabilă prin decizia nr. 218/2002, a Curții de Apel Galați. Obiectul și cauza dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Focșani a constat în obligarea comisiilor de fond funciar să întocmească documentația și să emită titlu de proprietate pentru o suprafață de 83 ha pădure., având în vedere că prin Hotărârea Consiliului Județean Vrancea s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru A. pentru o suprafață de 872,80 ha de pădure, în temeiul acestei hotărâri de validare fiind emis titlul de proprietate nr. x/2002 anulat parțial.

Prin sentința civilă nr. 550 din 5 februarie 2015, Judecătoria Focșani a respins plângerea formulată de A. ca neîntemeiată, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 302 din 14 mai 2015 a Tribunalului Vrancea. În consecință, s-a reținut în mod corect că cele două hotărâri invocate de recurentă au avut cauză diferită și obiect diferit. Este de menționat că în considerentele deciziei civile nr. 302 din 14 mai 2015 a Tribunalului Vrancea s-a reținut că, chestiunea litigioasă invocată în cadrul dosarului de față a fost dezlegată anterior prin considerentele deciziei civile nr. 833/2001 a Tribunalului Vrancea, astfel încât nu se poate susține contrarietatea între cele două hotărâri menționate. În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 26/A din 10 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2017.