KUZENKIN v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 39904/03, de către Aleksandr Ivanovich KUZENKIN, împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 6 mai 2008 ca cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 noiembrie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Aleksandr Ivanovich Kuzenkin, este un național rus care s-a născut în 1954 și locuiește în satul Pavlovsk din regiunea Altay. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dna V. Milinchuk, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 ianuarie 2003, Curtea de District Pavlovskiy din regiunea Altay a susținut acțiunea reclamantului împotriva Comitetului de Protecție Socială al Consiliului de District Pavlovskiy (de mai sus – Comitetul) și i-a acordat o sumă forfetară de 5.880 ruble ruse (RUB) și plăți lunare de RUB 1.490 în compensare pentru daunele asupra sănătății. Hotărârea nu a fost apelată și a devenit finală. La 30 iulie 2003, Curtea de District Pavlovskiy a susținut o altă acțiune din partea reclamantului împotriva Comitetului și i-a acordat RUB 1.752.24 în arridele de pensii, RUB 2.895.54 în alocarea alimentelor și RUB 466.65 în achiziții pentru daune de sănătate. 517.39 ca alocație alimentară lunară. Această hotărâre a devenit finală la 24 septembrie 2003 când Curtea Regională Altay a susținut-o în apel. Potrivit Guvernului, hotărârile din 23 ianuarie și 30 iulie 2003 au fost executate în întregime. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 că cele două hotărâri emise în favoarea sa nu au fost executate în timp util. DREPTUL La 26 martie 2007, cererea a fost comunicată guvernului contestat. La 25 iulie 2007, au fost primite observațiile guvernului cu privire la admisibilitatea și meritul cererii. La 7 august 2007, Curtea a invitat reclamantul să își prezinte observațiile scrise în răspuns până la 12 octombrie 2007. La 17 septembrie 2007, versiunea engleză a observațiilor guvernului a fost transmisă reclamantului. Termenul de depunere a observațiilor reclamantului nu a fost afectat. Având în vedere că observațiile reclamantului cu privire la admisibilitatea și meritul nu au fost primite până la 12 octombrie 2007, la 22 ianuarie 2008, reclamantul a fost informat prin corespondență înregistrată că neaprobarea observațiilor sale ar putea duce la grevarea cererii. Nu a fost urmat niciun răspuns. Curtea reamintește art. 37 din convenție care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Curtea remarcă că reclamantul a fost solicitat să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cauzei, iar ulterior a primit un aviz cu privire la aceasta. Reclamantul a fost informat, de asemenea, cu privire la o consecință a neaprovizionării acestei observații. Nu s-a primit niciun răspuns până în prezent. Curtea declară că reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea. În plus, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului. În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că acesta ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 39904/03

by Aleksandr Ivanovich KUZENKIN

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 6

May 2008 as a Chamber composed of:

Christos Rozakis,

President,

Nina Vajić,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

judges,

and Søren Nielsen,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 20 November 2003,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Aleksandr Ivanovich Kuzenkin, is a Russian national who was born in 1954 and lives in the village of Pavlovsk in the Altay Region. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mrs V. Milinchuk, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 23 January 2003 the Pavlovskiy District Court of the Altay Region upheld the applicant’s action against the Social Protection Committee of the Pavlovskiy District Council (hereafter – the Committee) and awarded him a lump sum of 5,880 Russian roubles (RUB) and monthly payments of RUB

1,490 in compensation for health damage. The judgment was not appealed against and became final.

On 30 July 2003 the Pavlovskiy District Court upheld another action from the applicant against the Committee and awarded him RUB 1,752.24 in pension arrears, RUB 2,895.54 in food allowance and RUB 466.65 in compensation for health damage. It further awarded the applicant monthly payments of RUB 1,782.04 in compensation for health damage and RUB

517.39 as monthly food allowance. That judgment became final on 24

September 2003 when the Altay Regional Court upheld it on appeal.

According to the Government, the judgments of 23 January and 30 July 2003 had been enforced in full.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 1 of Protocol No.1 that the two judgments issued in his favour had not been enforced in good time.

THE LAW

On 26 March 2007 the application was communicated to the respondent Government.

On 25 July 2007 the Government’s observations on the admissibility and merits of the application were received. On 7 August 2007 the Court invited the applicant to submit his written observations in reply by 12 October 2007.

On 17 September 2007 the English version of the Government’s observations was forwarded to the applicant. The time-limit for the submission of the applicant’s observations remained unaffected.

As the applicant’s observations on the admissibility and merits had not been received by 12 October 2007, on 22 January 2008 the applicant was advised by registered mail that the failure to submit his observations might result in the strike-out of the application. No response followed.

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a) the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court notes that the applicant was requested to submit written observations on the admissibility and merits of the case. He subsequently received a reminder thereof. The applicant was also informed about a consequence of his failure to submit the observations. No response has been received to date. The Court infers therefrom that the applicant does not intend to pursue his application. Furthermore, the Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President