ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2017

HOTĂRÂRE

04.05.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare, înregistrată la 14 iulie 2016, sub nr. x/2016, contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016; radierea înscrierilor din evidențele de publicitate imobiliară efectuate în temeiul procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016; restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI a depus întâmpinare la 12 septembrie 2016, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 București, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015, completate cu cele ale C. proc. civ., întrucât sediul contestatoarei este în București.

La data de 4 octombrie 2016, contestatoarea a depus la dosar o cerere de modificare a contestației la executare, solicitând instanței să dispună: anularea somațiilor nr. x/29.07.2015, nr. y/27.08.2015, nr. z/02.12.2015, nr. w/29.12.2015, nr. t/01.02.2016, nr. s/04.03.2016, nr. q/05.04.2016, nr. r/03.05.2016, nr. 5383/02.06.2016 și a titlurilor executorii nr. x/29.07.2015, nr. y/27.08.2015, nr. z/02.12.2015, nr. w/29.12.2015, nr. t/01.02.2016, nr. s/04.03.2016, nr. q/05.04.2016, nr. r/03.05.2016, nr. 1471/02.06.2016, emise de ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI; anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016; radierea înscrierilor din evidențele de publicitate imobiliară efectuate în temeiul procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016; restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri; obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9630/2016 din 10 noiembrie 2016, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 București competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, următoarele considerente:

Prin raportare la dispozițiile art. 714 alin. (1) și alin. (2), art. 650 alin. (2), art. 123 alin. (1) și cele ale art. 30 alin. (2)-(5) C. proc. civ., s-a reținut că nu este incidentă ipoteza invocată de contestatoare, cererea de modificare a contestației la executare nefiind, în realitate, o cerere adițională prin care să se modifice o parte din pretențiile anterioare, ci reprezintă o veritabilă cerere principală.

S-a apreciat că prezintă relevanță motivele invocate în susținerea cererii inițiale care vizează exclusiv nelegalitatea și necomunicarea actelor de executare silită reprezentate de somațiile și titlurile executorii întocmite de intimata ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI, astfel că prin cererea depusă anterior primului termen de judecată, intitulată cerere de modificare, se solicită în plus anularea somațiilor și titlurilor executorii, dar se reiterează și solicitarea de anulare a procesului-verbal de sechestru, care apare ca fiind o solicitare formulată ca și accesoriu, prin prisma motivelor invocate în susținerea sa, fiind strâns legată de soluționarea capătului de cerere privind anularea somațiilor.

Prin urmare, s-a reținut că societatea contestatoare solicită, în principal, analizarea legalității actelor de executare demarate și efectuate de către intimata ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI, astfel încât modalitatea de dezlegare a acestui petit va influența hotărâtor și soluționarea petitului referitor la anularea procesului-verbal de sechestru, fiind cert că acesta prezintă un caracter accesoriu, or determinarea competenței se realizează, conform art. 123 alin. (1) raportat la art. 714 alin. (1) C. proc. civ., prin luarea în considerare a petitului principal.

Totodată, s-a constatat că, deși se contestă procesul-verbal de sechestru, acest act se situează în timp, posterior efectuării celorlalte acte contestate, or în condițiile în care procesul-verbal de sechestru este criticat prin prisma unor motive similare celor avute în vedere în momentul în care se contestă celelalte acte de executare, anterioare, nu se poate afirma că petitul relativ la anularea procesului-verbal ar prezenta un caracter principal, în contextul în care acesta nu este criticat prin prisma unor motive specifice.

Astfel, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 4 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 București la 17 februarie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 3836 din 23 martie 2017, Judecătoria Sectorul 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 4 București, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorul 4 București; a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sectorul 4 București a reținut următoarele:

Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016, emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII în dosarul de executare nr. x/2016, celelalte capete de cerere fiind accesorii.

Astfel, competența de soluționare a cauzei se apreciază în funcție de acest capăt de cerere principal, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 714 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

S-a reținut că aceste dispoziții reglementează un caz de competență teritorială alternativă, contestatorul având posibilitatea de a alege la care dintre cele două instanțe să introducă contestația, iar, odată aleasă instanța, competența devine una exclusivă.

În cauza de față, contestatorul a ales să introducă cererea la Judecătoria Cluj-Napoca, aceasta fiind instanța de la locul situării imobilului pus sub sechestru și competentă exclusiv potrivit art. 714 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 4 octombrie 2016, contestatoarea a adăugat un capăt suplimentar de cerere, solicitând și anularea unor somații și a unor titluri executorii emise de ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI, aceasta fiind o modificare a cererii inițiale, făcută în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Au fost evocate și dispozițiile art. 30 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora cererea prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare reprezintă o cerere adițională.

S-a constatat că cererea depusă de contestatoare la 4 octombrie 2016 este o cerere adițională, întrucât au fost modificate pretențiile anterioare prin adăugarea unui nou capăt de cerere.

Totodată, s-a reținut că cererea din 4 octombrie 2016 nu poate fi considerată una principală, având în vedere că dispozițiile art. 30 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că cererea principală este cererea introductivă de instanță, iar nu una ulterioară pornirii procesului civil.

Astfel, s-a apreciat că stabilirea competenței pentru judecarea cererii adiționale se determină prin aplicarea art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care o atribuie instanței competente pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

În temeiul dispozițiilor art. 714 alin. (2) și art. 123 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 132 C. proc. civ., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sectorul 4 București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Analizând actele și lucrările dosarului și constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorul 4 București - s-au declarat, deopotrivă, necompetente să judece aceeași cauză, prin hotărâri date fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

În prezenta cauză, conflictul negativ de competență, ivit între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorul 4 București, a avut la bază calificarea juridică diferită dată de cele două instanțe capătului de cerere din acțiunea introductivă prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016, emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016.

Astfel, în timp ce Judecătoria Cluj-Napoca a calificat acest capăt de cerere ca fiind unul accesoriu, Judecătoria Sectorul 4 București a apreciat că respectivul capăt de cerere este unul principal.

Pentru stabilirea corectă a caracterului acestui capăt de cerere, urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 30 alin. (3) C. proc. civ. care prevăd că cererea principală este cererea introductivă de instanță și că aceasta poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., "constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare", iar potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că cererea introductivă trebuie să cuprindă, în mod necesar, un capăt de cerere principal, competența materială și teritorială a instanței de judecată fiind stabilită în funcție de acest capăt de cerere.

Totodată, se reține că în cazul formulării unei cereri adiționale, fie sub forma modificării pretențiilor anterioare, fie sub forma introducerii unor noi capete de cerere, chiar principale, art. 123 alin. (1) C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală de competență în favoarea instanței a cărei competență se stabilește în funcție de capătul de cerere principal din acțiunea introductivă.

Astfel, formularea prin cererea adițională a unor noi capete de cerere, chiar principale, nu este de natură să conducă la transformarea capătului de cerere principal din acțiunea introductivă într-unul accesoriu.

Având în vedere aceste considerente, se constată că prin contestația la executare formulată în prezenta cauză, care reprezintă cererea introductivă, singurul capăt de cerere principal este cel prin care s-a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. x/07.07.2016 emis de ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în dosarul de executare nr. x/2016, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu, întrucât soluția dată în privința acestora din urmă depinde de soluția ce va fi dată primului capăt de cerere.

Astfel, deși prin cererea adițională formulată de contestatoare la 4 octombrie 2016, a mai fost adăugat un capăt de cerere principal, competența de soluționare a prezentei cauze se va stabili tot în funcție de capătul de cerere principal din contestația la executare, în forma sa inițială.

În condițiile în care capătul de cerere principal vizează un act de executare în legătură cu imobile din patrimoniul debitorului - contestator, situate în localitatea Cluj-Napoca, pentru stabilirea instanței competente în soluționarea contestației la executare formulate în prezenta cauză, urmează a fi avute în vedere dispozițiile prevăzute la art. 714 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, "în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului", dispoziții aplicabile și în materia executării silite a creanțelor fiscale, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.

Având în vedere că dispozițiile legale anterior menționate instituie un caz de competență teritorială alternativă și în favoarea instanței de la locul situării imobilului urmărit, iar imobilele care fac obiectul executării silite sunt situate în localitatea Cluj-Napoca, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca a devenit competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză de la data sesizării acesteia prin cererea introductivă.

Prin urmare, se constată că A. S.R.L. a sesizat în mod legal Judecătoria Cluj-Napoca cu soluționarea contestației la executare formulate împotriva intimatelor ADMINISTRAȚIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII - D.G.R.F.P. BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII.

Pentru considerentele evocate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) și art. 714 alin. (2) prin raportare la cele ale art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.