ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 141/2019

Asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 826/2017 din 05.05.2017 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și cu intervenientul forțat C. și, în consecință a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamanta A. a sumei de 2.393,21 RON cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 40.000 euro în echivalent RON la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, sume la care se adaugă penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere din a 11-a zi de la data la care pârâta a primit hotărârea judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligată să o plătească. A fost respinsă în rest acțiunea reclamantei. A fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 3.652,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost admisă cererea martorei D., privind plata cheltuielilor de deplasare în cuantum de 47,45 RON și a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata către martoră a sumei de 47,45 RON cu titlu de cheltuieli de deplasare.

Împotriva acestei hotărâri, E. moștenitoarea reclamantei A. și pârâta S.C. B. S.A. au formulat apel, iar prin Decizia nr. 667 pronunțată în data de 20 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta E. moștenitoarea reclamantei A., și s-a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 826/05.05.2017 a Tribunalului Specializat Cluj, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. să plătească cu titlu de despăgubiri morale succesoarei reclamantei A., E., suma de 67.000 RON, penalități de întârziere de 0,2% asupra sumelor acordate pentru intervalul 09.09.2015 - 19.10.2015, menținându-se celelalte dispoziții.

Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs moștenitoarea reclamantei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 2695 din 21 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta E. - moștenitoarea defunctei A. și de pârâta B. S.A. împotriva Deciziei nr. 667 din data de 20 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, E. - moștenitoarea defunctei A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate, iar în rejudecare, să fie admis recursul astfel cum a fost formulat.

În motivare, revizuenta susține că prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial la 1 octombrie 2018, Curtea Constituțională a statuat că în urma pronunțării și publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, în privința art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 nu devin incidente prevederile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul", pentru că neconstituționalitatea este o sancțiune de drept constituțional care se aplică situațiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia curții s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunțată după publicarea deciziei.

Prin urmare, revizuenta consideră că devin incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în cauză fiind vorba de o decizie definitivă pronunțată într-o cauză în care s-a invocat excepția inadmisibilității, raportat la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În același context, arată că ulterior, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, nepublicată la data formulării cererii de revizuire, prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Intimații C. și B. S.A. au depus la dosar întâmpinări, prin care au solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 au următorul conținut:

"Revizuirea (...) poate fi cerută dacă: (…) 11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții." Revizuirea, ca și cale de atac extraordinară, are în vedere numai hotărârile definitive.

Așa fiind, prin pct. 11 al art. 509 C. proc. civ. este reglementată calea de atac a revizuirii unei hotărâri judecătorești definitive, când ulterior a fost admisă o excepție de neconstituționalitate invocată în cauza respectivă, în scopul acordării mijloacelor de retractare a acelei hotărâri în vederea realizării drepturilor și intereselor părților în fața justiției.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora nu este supusă niciunei căi de atac decizia pronunțată în completul de filtru în condițiile în care recursul este respins ca inadmisibil (fiind analizată admisibilitatea căii de atac), anulat sau respins pentru că recursul nu îndeplinește condițiile de formă sau pentru că motivele de casare invocate și dezvoltate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Sintagma folosită de legiuitor "nu este supusă niciunei căi de atac" cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea.

Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguet, nec nos distinguere debemus).

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul revizuirii pendinte a fost pronunțată în completul de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursurile fiind respinse ca inadmisibile printr-o decizie, care, așa cum s-a arătat anterior, nu este supusă niciunei căi de atac.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Prin urmare, astfel cum s-a reținut, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pe de altă parte, revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză.

Așadar, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă. În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.

Or, în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2695 din 21 iunie 2018 a cărei revizuire se solicită, recurenta-reclamantă E. - moștenitoarea defunctei A. nu a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În acest context, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază, prin raportare la art. 457 alin. (1) din același cod, potrivit căruia: "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta (...)", Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată revizuenta E. (în calitate de moștenitor al reclamantei A.) împotriva Deciziei nr. 2695 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta E. (în calitate de moștenitor al reclamantei A.) împotriva Deciziei nr. 2695 din 21 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2019.

GGC - NN