ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 327/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82/F din 27 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a autorizat extinderea în vederea cercetării și judecării persoanei solicitate A. și pentru faptele de escrocherie realizată în grup infracțional organizat și respectiv tentativă la această faptă, contrafacere sau falsificare de mijloace de plată săvârșită în grup infracțional organizat și respectiv tentativă la această faptă, și participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unui delict pedepsit cu zece ani de închisoare, în total 45 de infracțiuni, comise în perioada 1 august 2015 - 16 septembrie 2015 și la care se referă Mandatul European de Arestare emis la data de 23 decembrie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franța.

S-a constatat că prin Adresa nr. x/2020 din data de 14 aprilie 2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost înaintată, spre competentă soluționare, în conformitate cu art. 119 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cererea formulată de autoritățile judiciare franceze privind pe numitul A. de extindere a efectelor predării pentru faptele descrise în mandatul european, emis de autoritățile judiciare franceze, în data de 23 decembrie 2019 (Dosar nr. x).

S-a mai reținut și că fost atașată Lucrarea nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care conține sesizarea emisă de Ministerul Justiției - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, mandatul de arestare european emis la data 23 decembrie 2019 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franța, însoțit de traducerea în limba română și fișa din sistemul informatic ecris a Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția I Penală.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că pe numele persoanei solicitate A. a fost emis mandatul de arestare eliberat la data de 23 decembrie 2019, în Dosarul cu nr. de Parchet x și nr. de instrucție: x, de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalul din Saint - Omer, Franța.

Analizând solicitarea formulată de autoritățile franceze, Curtea a constatat că în cauză nu există niciun motiv de refuz pentru acordarea consimțământului, în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004, iar faptele descrise în mandatul european de arestare au corespondent și în dreptul român.

Curtea nu a putut primi apărarea apărătorului desemnat din oficiu în sensul existenței anumitor neconformități care fac imposibilă stabilirea faptului dacă au fost respectate drepturile persoanei în cauză, aceasta deoarece, așa cum reiese din procesul-verbal de interogatoriu trimis de către autoritățile franceze și atașat mandatului european de arestare menționat anterior, audierea persoanei solicitate A. din data de 15 februarie 2018, dată la care acesta a precizat în mod expres că nu renunță la principiul specialității, a fost realizată în prezența unui interpret de limbă română și, de asemenea, asistat de către un avocat din Baroul Paris. În acest caz, instanța de fond a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, conform cărora, în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Împotriva Sentinței penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 19 februarie 2020, sub nr. x/2020, fiind stabilit termen de soluționare la data de 27 mai 2020, când cauza a fost amânată pentru data de 10 iunie 2020.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației invocată de Înalta Curte, apărătorul persoanei solicitată A. a solicitat respingerea excepției invocate.

Examinând excepția inadmisibilității contestației formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), cererile adresate autorităților romane în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel. Potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și republicată, pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deținerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este necesar consimțământul autorității judiciare române.

În acest sens, judecătorul competent se pronunță, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanțiilor la care se referă art. 98.

Din interpretarea textului de lege mai sus - evocat - art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 (republicată) - rezultă că hotărârea prin care autoritățile judiciare române își exprimă consimțământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deținerea unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare este definitivă.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 117 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată și republicată, urmează a respinge ca inadmisibilă contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea persoanei solicitată A. la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 82/F din data de 27 aprilie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată A., în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2020.

GGC - CP